Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACOPERIT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 682 pentru ACOPERIT.
CAGÚLĂ , cagule , s . f . 1. Mantie cu glugă purtată de călugări ; tip de glugă care acoperă tot capul ( cu deschizături în dreptul ochilor ) . 2. Parte de cauciuc a unei măști de
CALCÁN^2 , calcane , s . n . Perete exterior din spate ( fără deschizătură ) al unei case ( destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine ) . 2. ( Înv . ) Scut , pavăză . CALCÁN^1 , calcani , s . m . Pește de mare cu corpul rombic , turtit lateral și asimetric , având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi , tari pe burtă și pe spate ; pește - de - mare ( Scophthalmus
CAMILÁFCĂ , camilafce , s . f . Potcap ( sau scufie ) acoperit cu un văl , de obicei negru , care atârnă pe spate , purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite
... Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri ( de obicei de la jocurile de cărți ) , cu scopul de a acoperi
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
... mobile cu lână , câlți , iarbă de mare , material plastic etc . înainte de a fi tapisată ; a tapisa . 2. A acoperi
CAPLAMÁ s . f . Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior , la un acoperiș etc . , astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2
CAPÓT^3 , capoate , s . n . ( Înv . ) Un fel de manta boierească sau militară . CAPÓT^2 , capoate , s . n . 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă , de obicei lungă până la călcâie ; halat . 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave . CAPÓT^1 adj . A face ( Înv . ; în limbajul jucătorilor de cărți ; în expr . ) ( pe cineva ) capot = a nu lăsa ( pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga un mare avantaj asupra cuiva , a - l da
CAPÓTĂ , capote , s . f . 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui . 2. Acoperiș pliabil al unui
... capsulez , vb . I . Tranz . 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule . 2. A închide sau a acoperi
... CARENÁ , carenez , vb . I . Tranz . 1. A repara carena unei nave . 2. A acoperi