Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚIT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 238 pentru ASCUȚIT.
PRÂSNÉL , prâsnele , s . n . 1. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n . ] - Pristen ( reg . " prâsnel " < bg . ) + suf . -
PUMNÁL , pumnale , s . n . Armă cu lamă scurtă , cu două tăișuri și cu vârful ascuțit ; stilet , jungher . - Pumn + suf . - al ( dupa it .
PUNCTATÓR , punctatoare , s . n . Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit , cu ajutorul căreia se trasează ( prin lovirea cu ciocanul ) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare . - Puncta + suf . -
RĂCHIȚÍCĂ , răchițele , s . f . 1. Diminutiv al lui răchită . 2. ( La pl . ) Mic arbust totdeauna verde , cu tulpina târâtoare , cu fructe roșii , acrișoare , comestibile ( Oxycoccus quadripetalus ) . 3. Arbust cu flori mici , galbene și cu frunze ascuțite , acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu ( Elaeagnus angustifolia ) . - Răchită + suf . -
RAC , raci , s . m . 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare , de culoare neagră - verzuie , care devine roșie la fiert , cu abdomenul inelat , cu cinci perechi de picioare , dintre care cea din față este în formă de clește ( Astacus fluviatilis ) . 2. ( Art . ) Numele unei constelații în dreptul căreia Soarele ajunge la solstițiul de vară . 3. Nume dat unor unelte care prind sau agață ca picioarele racului ( 1 ) : a ) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de țevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde ; b ) dispozitiv folosit la prinderea și readucerea la suprafață a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă . 4. Ustensilă de uz casnic , confecționată din oțel , ascuțită și prevăzută cu un mâner , cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate ; tirbușon . 5. ( Med . ; pop . )
RAZ , razuri , s . n . 1. Rangă . 2. Unealtă formată dintr - o bară rotundă și scurtă de oțel , cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt , folosită de tâmplari , dulgheri
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SĂGETÁ , săgetez , vb . I . 1. Tranz . A lovi , a răni , a ucide cu săgeata . 2. Tranz . Fig . A produce sau a simți o durere fizică vie , ascuțită . 3. Intranz . Fig . A se mișca repede ( și în linie dreaptă ) , a trece ca o săgeată ; a țâșni . 4. Tranz . Fig . ( Despre un izvor de lumină ) A împrăștia
SÁBIE , săbii , s . f . 1. Armă tăioasă formată dintr - o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într - un mâner . 2. Armă formată dintr - o lamă elastică de oțel , din gardă și mâner , folosită la scrimă . 3. Pește de apă dulce , cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit ; săbioară , sabiță ( Pelecus
SCÂRȚ interj . 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit , strident produs de uși , roți etc . 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului . 3. ( Fam . ) Exclamație de dezaprobare , de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva ; da ' de unde ! vorbă să fie ! [ Var . : sc ? rța , sc ? rțai interj . ] -
SCÂRȚÂÍT^1 s . n . Faptul de a scârțâi , zgomot sau sunet ascuțit , strident care se produce prin frecare , deplasare , apăsare etc . ; scârțâială , scârțâitură . V. scârțâi . SCÂRȚÂÍT^2 , - Ă , scârțâiți , - te , adj . ( Rar ) Scârțâitor . - V.