Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 208 pentru EV.

TEMPLIER

TEMPLIÉR , templieri , s . m . ( La pl . ) Ordin de călugări militari din evul mediu ( care au participat la cruciade ) ; ( și la sg . ) călugăr care făcea parte din acest ordin . [ Pr . : - pli -

 

TESLAR

TESLÁR , teslari , s . m . 1. ( Reg . ) Dulgher . 2. ( La pl . ) Subalterni ai căpitanului de poduri care , în evul mediu , în țările române , aveau obligația de a le repara . - Teslă + suf . -

 

TIMAR

TIMÁR^2 , timaruri , s . n . ( Mai ales la pl . ) Denumire dată , în evul mediu , în Imperiul Otoman , loturilor de pământ conferite , temporar , oștenilor , în schimbul obligației de a presta serviciul militar . TIMÁR^1 , timari , s . m . ( Reg . )

 

TREAPĂD

TREÁPĂD s . n . 1. Trap ( 1 ) . 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat ; tropăit , tropăitură . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu - și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați . [ Var . : ( reg . ) treápăt s .

 

TRETINĂ

TRETÍNĂ , tretine , s . f . Amendă pe care o plătea în evul mediu , în Moldova , hoțul prins asupra faptului , egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate . [ Acc . și :

 

TRUBADUR

TRUBADÚR , trubaduri , s . m . Poet - cântăreț provensal din evul mediu ; p . gener . poet - cântăreț care călătorea din loc în

 

TRUVER

TRUVÉR , truveri , s . m . Poet - cântăreț francez din evul mediu , în nordul

 

TURNIR

TURNÍR , turnire , s . n . Competiție din evul mediu occidental , în cadrul unei serbări , în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele . [ Pl . și :

 

UȘER

UȘÉR , ușeri , s . m . ( În evul mediu ) Dregător de curte în Moldova , care avea sarcina de a primi solii și de a - i introduce la domn ; funcție ocupată de acest dregător . [ Var . : ușár s . m . ] - Ușă + suf . -

 

URIC

URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ] ÚRIC^1 adj . Acid uric ( În sintagma ) = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină , rezultat din arderea proteinelor în procesul

 

VĂCĂRIT

VĂCĂRÍT s . n . Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită . - Vacă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>