Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IES
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 325 pentru IES.
MARCÁNT , - Ă , marcanți , - te , adj . Care are o valoare deosebită , care iese în evidență ; de seamă , important ,
MARCÁT^2 , - Ă , marcați , - te , adj . 1. Care poartă o marcă ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre abstracte ) Care iese în evidență ; accentuat , pronunțat , distinct , reliefat , nuanțat . - MARCÁT^1 s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare , marcaj . - V.
MATRÍCOL , - Ă , matricoli , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Registru în care se înscriu , într - o instituție , numele persoanelor a căror evidență este necesară ; ( în special ) registru folosit în școli , în care se înscriu numele , datele personale și situația școlară a elevilor . 2. S . f . ( Ieșit din uz ) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev ( și numărul sub care era înscris aici ) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept . 3. Adj . De matricolă ; matricular . [ Var . : matrícul , - ă s . f . ,
MATRÓZ , matrozi , s . m . Marinar ; p . restr . ( ieșit din uz ) soldat în serviciul marinei militare , soldat de
MAXIMÁL , - Ă , maximali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Maxim ^2 ( 1 ) . 2. S . n . ( Ieșit din uz ) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor
MEDIÓCRU , - Ă , mediocri , - e , adj . 1. Care se află între două limite extreme , mijlociu , potrivit ; care nu iese din comun , nu se evidențiază prin nimic , modest , banal . 2. Lipsit de inteligență , de capacitate ori cultură , de spirit ; fără valoare . [ Pr . : - di -
MICIMÁN , micimani , s . m . ( Ieșit din uz ) Grad de subofițer în marină ; persoană care avea acest
MIJLOCÁȘ , - Ă , mijlocași , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ieșit din uz ) ( Țăran sau țărănime ) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența . II. S . m . , adj . 1. ( Nume dat unor obiecte , ființe sau unor părți ale lor ) care , într - un anumit ansamblu , ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte , ființe de același fel . 2. ( La unele jocuri cu mingea ) ( Fiecare dintre jucătorii ) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe . - Mijloc + suf . -
MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3. Mirat ,
MINÚNE , minuni , s . f . 1. Fenomen ieșit din comun , surprinzător , atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale . 2. P . gener . Lucru , fapt , fenomen uimitor , neobișnuit , extraordinar ; minunăție . 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase , care uimește , produce admirație ;
MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la oameni și la animale ) . 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări . 3. Panaș , ciucure confecționat din diferite materiale , care se atârnă la fes , scufie , căciuliță etc . 4. Pielea roșie - albăstruie de pe capul curcanului , care atârnă în jos ; creastă . 5. Nume dat unor inflorescențe . 6. ( Reg . ) Plantă acvatică cu flori verzui , unite în spic , care ies la suprafața apei ( Potamogeton perfoliatus ) . 7. Partea superioară , ascuțită , prelungită sau bulbucată , a unor lucruri ; vârf . [ Pl . și : moațe . ] - Et .