Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NATURA
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 320 pentru NATURA.
NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;
NATURALÍST , - Ă , naturaliști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii . 2. Adj . Care aparține naturalismului , privitor la naturalism ; care reflectă naturalismul , caracteristic
NEFRÓTIC , - Ă , nefrotici , - ce , adj . ( Med . ) De natura
... adj . 1. Care se referă la nervi ( 1 ) , care aparține nervilor ( 1 ) ; alcătuit din nervi ( 1 ) ; care este provocat de nervi ( 1 ) ; p . ext . de natură nevrotică . 2. Care nu - și poate păstra calmul , care se enervează ușor ; iritabil , mânios , nevricos ; p . ext . emotiv . 3. Care are nervi ( 3 ) , musculos , vânos ...
NÍMFĂ , nimfe , s . f . 1. ( În mitologia greacă ) Fiecare dintre zeițele apelor , ale pomilor , ale crângurilor și ale munților , personificând forțele naturii . 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte ;
... Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin ...
OBIECTUÁL , - Ă , obiectuali , - e , adj . ( Livr . ) 1. Care are natura unui obiect , care există independent de subiect ; obiectiv ( I 1 ) , material . 2. Care aparține lucrurilor , obiectelor . [ Pr . : - tu -
... oboluri , ( 1 ) s . n . , oboli , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune ; p . gener . contribuție de orice natură
... OIERÍT^1 s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie + suf . - ărit . OIERÍT^2 ...
... ONCOGÉN , - Ă , oncogeni , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Med . ) Cancerigen . 2. S . f . Genă anormală care antrenează modificări de natură
... ONOMATOPÉE , onomatopee , s . f . Cuvânt care , prin elementele lui sonore , imită sunete , zgomote etc . din natură