Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POTRIVIT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 230 pentru POTRIVIT.
PROGRAMÁ , programez , vb . I . Tranz . 1. A organiza o activitate potrivit unui program ; a fixa , a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate ; a cuprinde pe cineva sau ceva într - un program de activitate . 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme . 3. A introduce un program ( 5 ) într - un calculator în vederea rezolvării unei
PROPÍCE adj . invar . Favorabil , prielnic ; nimerit ,
PROPORȚIONÁT , - Ă , proporționați , - te , adj . Care are proporții echilibrate , armonioase ; potrivit , armonios . [ Pr . : - ți - o - ] - V.
PRÓPRIU , - IE , proprii , adj . 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva ; personal . 2. Caracteristic , specific . 3. Care este bun pentru . . . ; indicat , potrivit , adecvat . 4. ( Despre cuvinte , despre termeni ) Care redă exact ideea ce trebuie
PROTOCOLÁR , - Ă , protocolari , - e , adj . Care ține de protocol , potrivit protocolului ; ( despre oameni )
PROVIDENȚIÁL , - Ă , providențiali , - e , adj . Dat , trimis de providență ; p . ext . care apare la momentul potrivit , printr - o întâmplare favorabilă ieșită din comun ; excepțional , deosebit . [ Pr . : - ți -
PSIHAGOGÍE s . f . Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate , potrivit exigențelor și normelor
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
PÚNE , pun , vb . III . A așeza , a instala , a plasa într - un loc . 2. Tranz . A aduce pe cineva într - o situație nouă neașteptată , a face pe cineva să ajungă într - o anumită stare . L - a pus în inferioritate . 3. Tranz . și refl . A ( se ) așeza într - un anumit fel , într - o anumită poziție . 4. Tranz . A face să stea într - un anumit loc , a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit , a depune la locul lui , a plasa ; p . ext . a așeza într - un anumit loc față de alte obiecte de același fel , a aranja , a situa . 5. Tranz . și refl . A ( - și ) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare ; a ( se ) îmbrăca sau a ( se ) încălța . 6. Tranz . A depune valori bănești ( în păstrare , spre fructificare etc . ) ; a investi valori bănești . 7. Tranz . A fixa , a stabili ; orândui , a institui . A pune impozite . A pune un diagnostic . ...
PUTEÁ , pot , vb . II . Tranz . 1. A fi în stare , a avea puterea , a se simți capabil de a înfăptui un lucru . 2. A avea posibilitatea , mijloacele , condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui , de a face ceva , a - i fi ceva cu putință . 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea , a fi posibil , a fi cu putință ca un lucru să se întâmple . 4. A avea voia , dreptul de a face ceva . 5. A avea motive , a avea justificare , a fi îndreptățit să facă , să spună , să creadă ceva . 6. A fi indicat , nimerit , potrivit , a fi bine să . . . , a fi cazul să , . . ; a se cuveni , a se cădea . [ Prez . ind . și : ( pop . )
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...