Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN FAPT

 Rezultatele 1861 - 1870 din aproximativ 1909 pentru IN FAPT.

VINOVAT

VINOVÁT , - Ă , vinovați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are o vină , care a săvârșit o greșeală , o faptă pedepsită de lege , o abatere de la datorie sau de la morală ; culpabil ; pasibil de o pedeapsă . 2. ( Despre faptele , comportările etc . oamenilor ) Care este în afară de lege sau de bunele moravuri , care nu poate fi îngăduit , permis ;

 

VIRAJ

VIRÁJ , viraje , s . n . 1. Faptul de a vira , de a ( - și ) schimba direcția de mers ; cotire . 2. ( Chim . ) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv ; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic . [ Pl . și : virajuri . - Var . : ( rar ) virágiu s .

 

VIRTUAL

... VIRTUÁL , - Ă , virtuali , - e , adj . Care există numai ca posibilitate , Fără a se produce ( încă ) în fapt

 

VIS

VIS , visuri , s . n . 1. Faptul de a visa ; înlănțuire de imagini , de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului . 2. Reverie , meditație , visare . 3. Fig . Iluzie deșartă ; gând , idee , aspirație

 

VISARE

VISÁRE , visări , s . f . Faptul de a visa ; reverie , meditație . V.

 

VISCOLEALĂ

VISCOLEÁLĂ , viscoleli , s . f . Faptul de a viscoli ; viscolire . - Viscoli + suf . -

 

VISCOLIRE

VISCOLÍRE , viscoliri , s . f . Faptul de a viscoli ; viscoleală , viscolitură . - V.

 

VIZITĂ

VÍZITĂ , vizite , s . f . 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc , oficial sau de curtoazie . 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație . 3. Deplasare la fața locului într - o localitate , într - o regiune , la un obiectiv , cu scopul de a le cunoaște , de a le controla

 

VOINICI

VOINICÍ , voinicesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Pop . ) A face fapte vitejești . 2. ( Înv . ) A fi ostaș ; a se

 

VOINICIE

VOINICÍE , voinicii , s . f . ( Pop . ) 1. Vitejie , curaj , îndrăzneală . 2. Faptul de a fi voinic , robust , viguros ; putere , forță , vigoare . - Voinic + suf . -

 

VOINICIT

VOINICÍT s . n . ( Pop . ) Faptul de a ( se ) voinici ; haiducie . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>