Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMAT
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 223 pentru ARMAT.
SNOP , snopi , s . m . 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase ( secerate ) . 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi , o legătură . 3. Schije , alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într - o anumită
SÓLDĂ , solde , s . f . Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din
SOLDÁT^2 , soldați , s . m . Militar care nu are nici un grad ; militar care are cel mai mic grad într - o armată ; p . gener . militar care își execută stagiul . SOLDÁT^1 , - Ă , soldați , - te , adj . 1. ( Despre conturi ) Care nu mai are sold . 2. ( Despre mărfuri ) Scos la
SOMN ^2 , ( rar ) somnuri , s . n . Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor , necesară redresării forțelor , caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței , prin relaxare musculară , prin încetinirea circulației , a respirației și prin vise ; starea celui care doarme . SOMN ^1 , somni , s . m . Pește teleostean răpitor cu corpul lung , fără solzi , lățit în partea de dinainte , cu capul turtit , cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi ( Silurus
SORȚÁR , sorțari , s . m . Tânăr care ( potrivit unui vechi sistem de recrutare ) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă . - Sorț + suf . -
SPÁDĂ , spade , s . f . 1. Armă formată dintr - o lamă dreaptă cu două tăișuri , din gardă și mâner , cu care se poate tăia și împunge . 2. ( Sport ) Probă de scrimă care se practică cu spada (
STÂLP , stâlpi , s . m . 1. Lemn lung și gros , de obicei cioplit și fixat în pământ , care servește pentru a susține ceva ; element masiv de construcție , cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii , confecționat din lemn , din metal , din beton armat etc . , care servește la susținerea unei clădiri , a unei instalații , a unui pod , a liniilor electrice aeriene , a antenelor etc . 2. Porțiune neexploatată dintr - un zăcământ , destinată susținerii tavanului unui abataj . 3. Fig . Persoană care constituie un sprijin , un reazem , un ajutor de bază pentru
STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .
STRĂPÚNGE , străpung , vb . III . Tranz . 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit , astfel încât vârful ( sau întregul obiect ) să răzbată în partea cealaltă ; p . ext . a ucide sau a răni cu o armă acuțită . 2. Fig . A străbate , a pătrunde , a trece prin ceva . 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane . [ Perf . s . străpunséi , part .
SUB ^2 prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva ) Dedesubt . A căzut sub masă . 2. ( Rar ) În . 3. La marginea , la poalele , jos , lângă . . . Sub zidurile cetății . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) În timpul , pe vremea . Istoria românilor sub Mihai - Vodă Viteazul . III. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Iarbă ofilită sub arșița soarelui . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) 1. ( Exprimă un raport de supunere , de dependență față de cineva ) Avea sub mână o armată de subalterni . 2. ( În expr . ) Sub ochii ( cuiva ) = în prezența ( cuiva ) , fiind de față ( cineva ) . A ține ( sau a păstra ) sub cheie = a ține ( sau a păstra ) închis , încuiat . A trece ( ceva ) sub tăcere = a tăinui ( ceva ) . A fi ( sau a se găsi ) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă . Sub pretext ( sau cuvânt , motiv ) că . . . = invocând un motiv ( fals ) . Sub nici un cuvânt ( sau chip ) = cu nici un preț , nicidecum , niciodată . Sub semnătură = ...
SUBLOCOTENÉNT , sublocotenenți , s . m . Cel mai mic grad de ofițer în armată ; persoană care are acest grad . - Sub ^1 - + locotenent ( după fr . sous -