Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚIT
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 238 pentru ASCUȚIT.
SCÂRȚÂÍT^1 s . n . Faptul de a scârțâi , zgomot sau sunet ascuțit , strident care se produce prin frecare , deplasare , apăsare etc . ; scârțâială , scârțâitură . V. scârțâi . SCÂRȚÂÍT^2 , - Ă , scârțâiți , - te , adj . ( Rar ) Scârțâitor . - V.
SCALP , scalpuri , s . n . 1. Piele a capului uman împreună cu părul , smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit . 2.
SCALPÉL , scalpele , s . n . ( Adesea fig . ) Cuțitaș cu lamă ascuțită , curbă , cu unul sau cu două tăișuri , folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie . [ Pl . și :
SCHEUNĂTÚRĂ , scheunături , s . f . Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal , mai ales de un câine ; chelălăitură , schiaun ; scheunare . [ Pr . : sche - u - ] - Scheuna + suf . -
SCHEUNÁ , scheáun , vb . I . Intranz . ( Despre câini , rar despre alte animale ; la pers . 3 ) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere , de bucurie ; a
SCOÁBĂ , scoabe , s . f . 1. Piesă metalică formată dintr - o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf , folosită mai ales în construcții provizorii , pentru a fixa între ele piese de lemn . 2. Numele unor piese metalice sau de lemn , asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba ( 1 ) , folosite în lucrări de dulgherie , de dogărie etc . 3. ( Rar ) Scobitură în zid ; firidă . 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul , cega , nisetrul
SCOBITOÁRE , scobitori , s . f . Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete , care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți . - Scobi + suf . -
SCORȚĂRÉL , scorțărei , s . m . Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb , cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit , care își face cuibul în scorburi ; scorțar ( 2 ) , scorțăraș ( Certhia familiaris ) . - Scorțar + suf . -
SCORȚÁR , scorțari , ( 1 , 2 ) s . m . , scorțare , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb , cu spinarea cenușie , cu pântecele galben , cu ciocul drept , tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată ( Sitta europaea ) . 2. S . m . Scorțărel . 3. S . n . ( Reg . ) Covor ( țărănesc ) ; scoarță . - Scoarță + suf . -
SCRIJELÍ , scrijelésc , vb . IV . Tranz . A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă : a zgâria , a cresta . [ Var . : scrijelá vb .
SÉMEN^2 , semeni , s . m . Drug de fier în patru muchii , cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn , folosit de pescari la spargerea gheții . - Et . nec . SÉMEN^1 s . m . v .