Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 208 pentru EV.
VĂCĂRÍT s . n . Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită . - Vacă + suf . -
VĂTĂMÁN , vătămani , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) 1. Conducător al obștii dintr - un sat liber . 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr - un sat aservit , însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de
VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni ; conducător ,
VALÁH , - Ă , valahi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare . 2. Adj . Care aparține Valahiei sau valahilor ( 1 ) , privitor la Valahia sau la valahi . [ Var . : vlah , - ă s . m . și f . ,
VASÁL , - Ă , vasali , - e , s . m . și f . ( În evul mediu , în apusul Europei ) Persoană , stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat ; p . gener .
VASALITÁTE s . f . 1. ( În evul mediu , în apusul Europei ) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății , pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude , din care decurgeau obligații reciproce ; calitatea de vasal . 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta , cu păstrarea
VEL adj . invar . ( Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Mare . Vel
VELÍT , veliți , adj . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor ; de rangul întâi ; mare . - Vel + suf . -
VICECÓMITE , vicecomiți , s . m . Denumire dată în evul mediu , în Transilvania , dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta ; persoană care purta acest titlu . - Vice - +
VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul
VINĂRÍCI , vinăriciuri , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Dijmă în vin , reprezentând a zecea parte din recoltă , care se plătea în trecut domniei ; vinărit . - Vin + suf . -