Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMA
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 417 pentru EXPRIMA.
INARTICULÁBIL , - Ă , inarticulabili , - e , adj . Care nu poate fi articulat ; care nu poate fi exprimat clar ,
INCOATÍV , - Ă , incoativi , - e , adj . ( Despre verbe ) Care exprimă începutul unei acțiuni . [ Pr . : - co -
INDESCRIPTÍBIL , - Ă , indescriptibili , - e , adj . Care nu poate fi descris sau exprimat în cuvinte , de
INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de
INEFÁBIL , - Ă , inefabili , - e , adj . ( Livr . ) Care nu poate fi exprimat în cuvinte ;
INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul ,
INFINITÍV , infinitive , s . n . ( Gram . ; adesea adjectival ) Mod nepersonal , considerat drept forma - tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale , temporale sau
INOCÉNT , - Ă , inocenți , - te , adj . Curat la suflet , căruia nu i se poate imputa nimic ; care exprimă nevinovăție ;
INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat
INTERJÉCȚIE , interjecții , s . f . Parte de vorbire neflexibilă de tip special , care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și
INTEROGATÍV , - Ă , interogativi , - e , adj . Care exprimă o întrebare ;