Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORAL
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 231 pentru MORAL.
RÁNĂ , răni , s . f . 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii , sub acțiunea unui agent distrugător ; leziune , plagă . 2. Fig . Durere morală , suferință , chin
RECUNOȘTÍNȚĂ , recunoștințe , s . f . Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i - a făcut un bine ; recunoaștere a unei binefaceri primite ; gratitudine . - Recunoaște + suf . - ință ( după fr .
REFULÁ , refulez , vb . I . Tranz . 1. A respinge , a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini , dorințe , reprezentări , idei sau tendințe neplăcute , care contrazic conștiința morală a individului . 2. ( Tehn . ) A deplasa sau a împinge , cu ajutorul unei pompe , un fluid într - o conductă sau într - un recipient . 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete , cu scopul de a schimba , parțial sau total , forma
RELÍGIE , religii , s . f . 1. Sistem de credințe ( dogme ) și de practici ( rituri ) privind sentimentul divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință . 2. Disciplină predată în școală , având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei ( 1 )
RIDICÁ , ridíc , vb . I . I. Tranz . 1. A lua de jos și a duce în sus ( susținând cu forța brațelor , cu spatele etc . ) ; a sălta . 2. A lua de pe ceva ; a îndepărta , a înlătura . 3. A lua și a duce în alt loc , a muta din loc . 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat , a - l readuce în poziție verticală . 5. ( În expr . ) A ridica un plan = a determina , prin măsurători de distanțe și unghiuri , poziția punctelor dintr - o regiune și a le reprezenta pe o hartă . II. 1. Refl . ( Despre ființe ) A se scula de jos , părăsind poziția de așezat sau de culcat . 2. Refl . ( Despre construcții înalte , copaci etc . ) A avea o direcție verticală , a se îndrepta în sus , a se înălța . 3. Tranz . A mișca , a îndrepta în sus brațele , mâinile , capul , sprâncenele etc . ; a da o mișcare verticală , a duce mai sus . 4. Refl . ( Despre ...
... SALVGARDÁ , salvgardez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A apăra , a proteja , a lua sub ocrotire un bun moral
SÁRCINĂ , sarcini , s . f . 1. Greutate , încărcătură pe care o duce un om sau un animal ; povară . 2. Legătură ( de lemne , de fân , de paie ) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele . 3. Obligație , îndatorire , răspundere ( materială sau morală ) . 4. Misiune . 5. Starea femeii gravide ; perioadă cât o femeie este gravidă ; graviditate . 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într - un corp solid deformabil sau într - un sistem
SÁTIRĂ , satire , s . f . Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății , cu intenții moralizatoare ; p . gener . scriere sau discurs cu caracter batjocoritor ,
SCRÚPUL , scrupule , s . n . Sentiment foarte dezvoltat al cinstei , al moralei , al corectitudinii , al datoriei , manifestat în acțiunile , în munca , în realizările
SENSÍBIL , - Ă , sensibili , - e , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre oameni ) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală , care are o sensibilitate deosebită . 2. ( Despre materie , lucruri , fenomene etc . ) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii , prin intermediul senzației . 3. ( Despre instrumente , aparate , materiale ) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi . 4. ( Despre materiale fotografice ) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare . II. S . f . Treapta a șaptea a modurilor major și minor , situată la o septimă superioară față de
SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ; p . ext . izolare . - Singur + suf . -