Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POTRIVIT

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 230 pentru POTRIVIT.

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...

 

RAI

RAI ^2 , raiuri , s . n . ( Nav . ) Roată de lemn sau de metal , cu caneluri la margine , prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel . - Et . nec . RAI ^1 s . n . Loc plin de încântare și de fericire unde , potrivit credințelor religioase , ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei ; paradis , eden , cer ^2 (

 

REAJUSTA

... REAJUSTÁ , reajustez , vb . I . Tranz . A ajusta din nou ( un lucru , o piesă etc . ) ; a potrivi

 

RECOMANDABIL

RECOMANDÁBIL , - Ă , recomandabili - e , adj . Care poate fi recomandat , care merită să fie recomandat ; indicat , potrivit ;

 

RELAȚIONISM

RELAȚIONÍSM s . n . ( Fil . ) Concepție potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații ( logice ) . [ Pr . : - ți -

 

REMIZĂ

REMÍZĂ , remize , s . f . I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într - o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate ; partidă de șah terminată la egalitate . 2. Formă de retribuire ( în comerț ) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor , cumpărărilor , contractărilor etc . pe care aceștia le efectuează ; ( concr . ) sumă de bani acordată în acest fel . II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și ventilare , precum și cu un mic atelier de reparații , folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto , a uneltelor , a locomotivelor , a vagoanelor etc . 2. Mic petic de pădure sau de tufișuri plantat cu scopul de a servi ca adăpost pentru vânatul

 

REZONABIL

REZONÁBIL , - Ă , rezonabili , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are o judecată sau o comportare rațională ; cu judecată ; cumpănit , cuminte . 2. ( Despre prețuri ) Care este corespunzător cu valoarea lucrului ( de ) cumpărat ; potrivit , acceptabil : p . ext . accesibil . Prețuri

 

ROJDANIC

ROJDÁNIC , rojdanice , s . n . Carte de literatură populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s - au născut ;

 

ROMÂNIZA

ROMÂNIZÁ , românizez , vb . I . Tranz . A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele , cu structura acestei limbi . - Român + suf . -

 

ROMÂNIZAT

ROMÂNIZÁT , - Ă , românizați , - te , adj . 1. Care a trecut ( în anumite împrejurări istorice ) la naționalitatea română ; care a devenit român ( I 1 ) . 2. ( Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română ) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii

 

RUBATO

RUBÁTO s . n . , adv . ( Muz . ) 1. S . n . Executare liberă din punct de vedere ritmic ( potrivit înțelesului cuvintelor din text ) , în scopul obținerii unei mai mari expresivități . 2. Adv . În modul de executare descris mai sus . - Cuv .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>