Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APROPIERE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 71 pentru APROPIERE.
CRISTÉI , cristei , s . m . Pasăre călătoare mai mare decât mierla , cu penajul brun - măsliniu - roșcat , care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare ( Crex
CROBÍZI s . m . pl . Populație de neam tracic așezata la sudul Dunării , în apropierea Mării Negre , în sec . V a . Cr . - sec . II d . Cr . - Et .
DEGAJÁT , - Ă , degajați , - te , adj . 1. Eliberat de o îndatorire , de un obstacol ; ( despre oameni și gesturile lor ) cu mare libertate în mișcări ; nestânjenit , nonșalant . 2. ( Despre o coloană sau un pilastru ) Situat în apropierea unui
DEMONSTRATÍV , - Ă , demonstrativi , - e , adj . 1. Care demonstrează sau servește la o demonstrație ; ilustrativ . 2. ( Despre gesturi , manifestări etc . ) Care exprimă , în mod ostentativ , un sentiment , o părere etc . 3. ( În sintagmele ) Pronume demonstrativ = pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor . Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui
DENTÁLĂ , dentale , adj . f . Consoană dentală ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau
... FLOCÚL , floculi , s . m . Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen , situat în cromosferă , în apropiere
... FUNDÁȘ , fundași , s . m . Jucător din apărarea unei echipe de fotbal , de rugbi etc . , care acționează în imediata apropiere
HANGÁR , hangare , s . n . Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare , destinată adăpostirii , reparării , reviziei și întreținerii
MĂRĂCINÁR , mărăcinari , s . m . Nume dat mai multor păsări călătoare mici , insectivore , cu penajul castaniu - închis și cu gâtul negru , care trăiesc prin mărăcinișuri , în apropierea apelor ( Saxicola ) . - Mărăcine + suf . -
MARÍTIM , - Ă , maritimi , - e , adj . 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării ^2 . 2. Care este în legătură cu navigația pe mare ^
MELEÁG , meleaguri , s . n . ( De obicei la pl . ) Loc . teren ( situat în apropierea cuiva ) , împrejurime , vecinătate ; cuprins al unei așezări omenești , ținut , regiune , loc ;