Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMONIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 38 pentru ARMONIE.
... DISONÁNȚĂ , disonanțe , s . f . ( Muz . ) Lipsă de consonanță , de armonie
... DISPARÁT , - Ă , disparați , - te , adj . Lipsit de legătură , de armonie
... DISPARITÁTE s . f . ( Livr . ) Lipsă de legătură , de armonie
... a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale . 4. Fig . Proporție justă , raport just între două lucruri opuse ; stare de armonie
... EURITMÍE , euritmii , s . f . 1. Armonie de sunete , de linii , de mișcări etc . ( în muzică , în dans , în vorbire etc . ) . 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice . 3 ...
FALS , - Ă , falși , - se , ( I ) adj . , falsuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care este contrar adevărului : mincinos , neîntemeiat ; care are numai aparența adevărului , autenticității ; imitat , artificial . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Prefăcut , fățarnic , ipocrit . 3. ( Muz . ; despre sunete , voce etc . ) Care sună contrar legilor armoniei ; distonant . II. S . n . ( Jur . ) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într - un act scris , prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea - credință , prin imitarea semnăturii , denaturarea conținutului , substituire de persoane
... doi indivizi de specii , de soiuri , de genuri sau de rase diferite . 2. Adj . Fig . ( Despre realizări , idei , fapte ) Alcătuit din elemente disparate ; lipsit de armonie
... INARMONÍE s . f . ( Rar ) Lipsă de armonie
MODULÁ , modulez , vb . I . 1. Intranz . ( Muz . ) A trece de la o tonalitate la altă ( după regulile armoniei ) . 2. Tranz . A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii , a trece în chip melodios de la un ton la altul . 3. Refl . și tranz . A ( se ) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații ( spre a transmite semnale purtătoare de informații ) . 4. Tranz . ( Înv . ) A
MODULÁȚIE , modulații , s . f . 1. ( Muz . ) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei ; variație a înălțimii și intensității în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete ; serie de sunete care își schimbă tonalitatea . 2. ( Fiz . ) Variație a unui parametru al semnalului purtător de
MÚZICĂ , muzici , ( 4 ) s . f . 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într - o manieră specifică . 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei , al ritmului și al armoniei . 3. ( Adesea fig . ) Creație componistică , melodie , cântec ; p . ext . executare sau audiere a unei compoziții muzicale . 4.