Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMONIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru ARMONIE.
... ARMONIÓS , - OÁSĂ , armonioși , - oase , adj . Care are armonie ^1 , plin de armonie
... ARMONIZÁ , armonizez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A pune în armonie ^1 sau a deveni armonios , a face să fie sau a fi în concordanță . 2. Tranz . A compune ...
ELEGÁNT , - Ă , eleganți , - te , adj . 1. ( Despre îmbrăcăminte ) Făcut cu gust , frumos ; ( despre oameni ) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei . 2. ( Adesea adverbial ) Care se deosebește prin armonia formei , prin îmbinarea plăcută a elementelor , printr - o sobrietate plină de
FRUMÓS , - OÁSĂ , frumoși , - oase , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ; despre ființe și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre lucruri sau fapte ) Important , considerabil , remarcabil . II. Adv . 1. În mod plăcut , armonios , estetic . 2. Potrivit , bine ; așa cum se cuvine . III. S . n . Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă , a fenomenelor și a obiectelor naturii etc . și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor , îmbinarea specifică a culorilor , armonia sunetelor
... STRIDÉNT , - Ă , stridenți , - te , adj . 1. ( Despre sunete ; adesea adverbial ) Care este ascuțit și puternic , pătrunzător ; lipsit de armonie , neplăcut la auz . 2. ( Despre culori ) Care nu este în armonie
... și rezultatul ei . 2. Bunăvoință , compasiune față de situația ( grea a ) cuiva . 3. Comuniune de idei , de sentimente ; acord , învoială , învoire . 4. Pace , armonie
... a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o armonie
... APOLÍNIC , - Ă , apolinici , - ce , adj . ( Despre artă și cultură ) Care este orientat spre ordine , măsură și armonie
ARMÓNIC , - Ă , armonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe principiile armoniei ^1 . 2. S . f . ( Fiz . ) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației
... ARMÓNICĂ , armonici , s . f . Acordeon de dimensiuni mai reduse , acționat prin intermediul butoanelor ; ( reg . ) armonie