Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUCERIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 38 pentru CUCERIT.
INEXPUGNÁBIL , - Ă , inexpugnabili , - e , adj . ( Despre locuri fortificate ) Care nu poate fi cucerit ; de
... INVÁZIE , invazii , s . f . 1. Intrare neașteptată , năvălire a unei armate inamice într - o țară ( cu scopul de a o cuceri , de a o subjuga ) ; cotropire , invadare ; p . ext . năvălire , venire neașteptată și în număr mare a cuiva sau a ceva ...
... A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ocupa . 7. A angaja pe cineva ; a folosi un obiect pentru un timp determinat , contra plată . 8. A ...
MÁUR , - Ă , mauri , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord - vestul Africii ; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord - vestul Africii și o parte a Spaniei . 2. Adj . Care aparține maurilor , privitor la mauri ; mauresc , moresc . [ Pr . : - ma -
MOGÚL , - Ă , moguli , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India . 2. Adj . Referitor la mogul ( l ) , de mogul ( 1 ) . 3. S . m . Fig . Persoană foarte importantă cu puteri
NEOCUPÁT , - Ă , - Ă , neocupați , - te , adj . 1. ( Despre un teritoriu , oraș etc . ) Care nu este cucerit de o armată străină , care nu este stăpânit de o putere străină . 2. ( Despre bunuri mobile sau imobile ) Care nu este deținut temporar de
... Tranz . 1. A pune stăpânire pe . . . , a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu , un oraș etc . ; a cuceri . 2. A lua ( temporar ) în stăpânire , a avea în folosință un imobil , un spațiu locativ . 3. A lua în ...
OCUPÁT , - Ă , ocupați , - te , adj . 1. ( Despre un teritoriu ; un oraș etc . ) Cucerit de o armată străină ; stăpânit de o putere străină ; 2. ( Despre bunuri mobile sau imobile ) Stăpânit , deținut ( temporar ) de cineva ; pe ( sau în ) care stă cineva . 3. ( Despre persoane ) Care are mult de lucru , cu multe treburi ; preocupat , absorbit ;
PROVÍNCIE , provincii , s . f . 1. Unitate geografică sau administrativă dintr - o țară ; regiune , ținut . 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării romane . [ Var . : ( înv . ) provínție s .
RĂPUITÓR , - OÁRE , răpuitori , - oare , s . m . și f . ( Neobișnuit ) Persoană care încântă , farmecă , cucerește . [ Pr . : - pu - i - ] - Răpune + suf . -
RECUCERÍT , - Ă , recuceriți , - te , adj . Cucerit din nou . - V.