Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOMNIE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 32 pentru DOMNIE.

ROCAILLE

ROCAILLE adj . n . Stil rocaille ( În sintagma ) = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV - lea , caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale ( grote , stânci , roci ) . [ Pr . : rocái ] - Cuv .

 

SALAHOR

... m . Muncitor necalificat , plătit cu ziua , care lucrează mai ales la construcții de case , de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie

 

SAMĂ

... SÁMĂ s . f . ( în țările românești ) 1. Recensământ făcut de domnie

 

SCAUN

... etc . ) cu sau fără spetează , pe care poate să șadă o singură persoană . 2. Tron ; p . ext . funcția și autoritatea monarhului , a domnitorului ; domnie . II. 1. ( Pop . ; de obicei urmat de determinări ) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă , la care își exercită profesiunea diverși meseriași ...

 

STĂPÂNIRE

... STĂPÂNÍRE , stăpâniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) stăpâni și rezultatul ei . 1. Proprietate , posesiune . 2. Domnie

 

TRON

TRON ^1 , tronuri , s . n . Scaun , jeț ( sculptat și împodobit ) pe care stau monarhii la ceremonii ; p . ext . simbol al domniei . TRON ^2 , tronuri , s . n . 1. ( Pop . ) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte , mai ales de îmbrăcăminte . 2. ( Reg . )

 

TUFECCIU

TUFECCÍU , tufeccii , s . m . Soldat mercenar din garda domnească , în timpul domniilor fanariote . [ Var . : tufeccí s .

 

TUTUNĂRIT

TUTUNĂRÍT s . n . 1. ( Rar ) Faptul de a cultiva tutun ( 1 ) ; îndeletnicire a cultivatorului de tutun . 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun . - Tutun + suf . -

 

VĂTAF

VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni ; conducător ,

 

VICTORIAN

VICTORIÁN , - Ă , victorieni , - e , adj . Care se referă la epoca istoriei engleze corespunzătoare domniei reginei Victoria . [ Pr . : - ri -

 

VINĂRICI

VINĂRÍCI , vinăriciuri , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Dijmă în vin , reprezentând a zecea parte din recoltă , care se plătea în trecut domniei ; vinărit . - Vin + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>