Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
... CONDÍȚIE , condiții s . f . 1. Fapt , împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni , putând - o frâna sau stimula . 2. ( La pl . ) Împrejurările în care se petrece un fenomen . 3. Clauză a unei înțelegeri , a unei convenții , a unor negocieri etc . Condițiile tratatului de pace . 4. ( Jur . ) Eveniment ...
... cu principiile sale , credincios ideilor sale . 2. Adj . ( Despre o vale ) Orientat în direcția înclinării straturilor . 3. Adj . ( Fil . ; despre fenomene ) Care urmează unui alt fenomen
CORELÁȚIE , corelații , s . f . 1. Relație , legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene ; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt . 2. Dependență reciprocă , relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită
CUNOÁȘTE , cunósc , vb . III . 1. Tranz . A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare , reflectate în conștiință ; a stabili în chip obiectiv natura , proprietățile unui lucru , relațiile dintre fenomene , a le da o interpretare conformă cu adevărul . 2. Tranz . A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului , experienței ; a fi luat cunoștință de ceva . 3. Tranz . A ști , a afla cine este cineva , a identifica ceva ; a fi făcut ( personal ) cunoștință cu cineva . 4. Refl . A se băga de seamă , a se remarca , a se descoperi . 5. Tranz . A admite adevărul ; a nu tăgădui . 6. Intranz . ( Rar ) A - și arăta recunoștința pentru ceva ; a răsplăti . 7. Tranz . A admite calitatea sau titlul cuiva . 8. Tranz . A - și da seama de ceva ; a înțelege , a
... DIACRONÍE s . f . Evoluție , desfășurare istorică a unui fenomen ; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen
ELECTRICITÁTE s . f . 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei , care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția , de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică . 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor
ELECTROCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers , precum și legile acestor
ELECTRODINÁMIC , - Ă , electrodinamici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp ; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici ; care aparține acestor stări , fenomene și acțiuni . 2. S . f . Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale
ELECTRÓNIC , - Ă , electronici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține electronilor sau electronicii , privitor la electroni sau la electronică . 2. S . f . Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric , interacțiunea dintre aceste particule , producerea lor etc . , precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor
ELECTROTÉHNIC , - Ă , electrotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică . 2. Adj . Care aparține electrotehnicii ( 1 ) , privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și
... EPIFENOMÉN , epifenomene , s . n . Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen