Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FONETIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 39 pentru FONETIC.
METATÉZĂ , metateze , s . f . Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr - un
MORFÉM , morfeme , s . n . ( Gram . ) Element morfologic ( afix , accent , desinență , alternanță fonetică , cuvânt auxiliar etc . ) cu ajutorul căruia se formează , de la o rădăcină , cuvinte și forme flexionare ; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat ( lexical sau
NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .
OLÍVĂ , olive , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Măslină . 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt , folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului
... Ă , omografi , - e , adj . , s . n . ( Cuvânt ) care se scrie la fel cu alt cuvânt , dar diferă de acesta ( de obicei ) din punct de vedere fonetic
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .
PAIÉRIC , paierice , s . n . Semn grafic în scrierea chirilică , de obicei fără valoare fonetică , pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție
PALATALIZÁRE , palatalizări , s . f . ( Fon . ) Faptul de a ( se ) palataliza ; modificare fonetică prin care o consoană oarecare devine palatală ( 2 ) . - V.
... mică dintr - o substanță , dintr - o materie . 2. ( Lingv . ) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt ; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic
... PROCLÍTIC , - Ă , proclitici , - ce , adj . ( Gram . ; despre cuvinte ) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic
... PROCLÍZĂ , proclize , s . f . ( Gram . ) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt , cu care poate face corp fonetic