Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPUNE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 55 pentru IMPUNE.

DICTAT

... DICTÁT , dictate , s . n . Act prin care un stat impune

 

DOMINA

... A întrece ( cu mult ) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare , a se înălța deasupra tuturor . 3. Intranz . și tranz . A se impune

 

DOMINATOR

DOMINATÓR , - OÁRE , dominatori , - oare , adj . ( Rar ) Dominant ; căruia îi place să domine , să se

 

EGALITATE

EGALITÁTE , egalități , s . f . 1. Faptul de a fi egal , stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele . 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri , prevăzute de regula de drept ; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri . ( Mat . ) Relație între două sau mai multe cantități , elemente , termeni etc . egali ; expresie a acestei relații , scrisă cu ajutorul semnului egal (

 

EXTREMISM

EXTREMÍSM s . n . Atitudine , doctrină a unor curente politice care , pe baza unor opinii , idei , păreri exagerate , unilaterale , extreme , urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul

 

FRAPA

... FRAPÁ , frapez , vb . I . Tranz . 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare ; a impresiona puternic , a bate la ochi . 2. A răci șampania sau alte băuturi ...

 

FRONTALITATE

FRONTALITÁTE s . f . Legea frontalității ( În sintagma ) = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului , stern și

 

IMPOZANT

... IMPOZÁNT , - Ă , impozanți , - te , adj . Care impune

 

IMPOZITA

... IMPOZITÁ , impozitez , vb . I . Tranz . A impune

 

IMPUS

... IMPÚS , - Ă , impuși , - se , adj . Care trebuie urmat întocmai ; care trebuie făcut , îndeplinit ; obligatoriu . - V. impune

 

INCUMBA

... INCUMBÁ , pers . 3 incúmbă , vb . I. Intranz . ( Despre sarcini , obligații ) A se impune

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>