Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOGICĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 84 pentru LOGICĂ.

COMPLEMENTARISM

... COMPLEMENTARÍSM s . n . ( Fil . ) Teză fundamentală a empirismului logic

 

CONTRADICȚIE

... proprii fiecărui obiect sau proces ) , constituind conținutul , motorul dezvoltării , cauza tuturor schimbărilor din univers , a evoluției de la inferior la superior . 2. Raport logic

 

CONTRARIETATE

... CONTRARIETÁTE s . f . 1. Stare de surprindere neplăcută , provocată de o împotrivire , de o contrazicere . 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc , dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți ...

 

CONTROLER

CONTRÓLER , controlere , s . n . ( Inform . ) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament

 

CORECTITUDINE

CORECTITÚDINE s . f . 1. Calitatea de a fi corect ; lipsă de greșeli . 2. Ținută sau purtare corectă ; cinste . 3. ( Log . ) Însușire a gândirii care respectă legile logice . - Corect + suf . - itudine ( după promptitudine

 

DEMONSTRA

DEMONSTRÁ , demonstrez , vb . I . 1. Tranz . A arăta în mod convingător , prin argumente , prin raționamente logice sau prin exemple concrete , adevărul sau neadevărul unei afirmații , al unui fapt etc . ; a proba , a dovedi . 2. Intranz . ( Despre mulțimi de oameni ) A

 

DEZLÂNAT

DEZLÂNÁT , - Ă , dezlânați , - te , adj . 1. ( Rar ) Destrămat , rărit . 2. Fig . Care este fără șir , fără logică ;

 

DIALECTIC

DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -

 

DISTRIBUTIVITATE

DISTRIBUTIVITÁTE s . f . Proprietate a unei operații matematice sau logice de a putea fi efectuată separat asupra diferiților termeni dintr - o expresie , rezultatul astfel obținut fiind același ca și în cazul când operația ar fi fost aplicată întregii

 

FI

... împreună cu un nume predicativ , exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv ) Mi - e prieten . 3. ( În construcții impersonale , cu subiectul logic în dativ ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment , o senzație , o stare sufletească ) A simți . Mi - a fost greu . 4 ...

 

FUNCTOR

... FÚNCTOR , functori , s . m . ( Log . ) Operator logic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>