Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MU

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru MU.

MUȘTIUC

MUȘTIÚC , muștiucuri , s . n . 1. Piesă detașabilă ( de ebonită , de os sau de metal ) la instrumentele muzicale de suflat , prin care se suflă . 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid . 3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor , a țiglelor

 

MUȘTRU

MÚȘTRU s . n . v . mustră ^

 

MUȘTRULUI

MUȘTRULUÍ , muștruluiesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Înv . ) A deprinde soldații cu exercițiul militar ; a instrui . 2. ( Fam . ) A mustra , a dojeni , a certa ; a bate . - Mustru + suf . -

 

MUȘUNOI

MUȘUNÓI s . n . v . mușuroi ^

 

MUȘUROI

MUȘURÓI^1 , mușuroaie , s . n . 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile , cârtițele etc . când își sapă coridoarele subterane ; p . ext . grup de furnici care locuiesc într - un furnicar ; furnicar . 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini , a le feri de vânt , de îngheț sau pentru ale favoriza dezvoltarea . 3. ( Urmat de determinări ) Grămadă ( mică ) . 4. ( Reg . ) Ridicătură mică de pământ ; movilă , deal . [ Var . : ( înv . și reg . ) moșinói , moșirói , moșorói , moșurói , mușinói , mușirói , mușunói s . n . ] MUȘUROÍ^2 , mușuroiesc , vb . IV . Tranz . A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante , pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea

 

MUȘUROIRE

MUȘUROÍRE , mușuroiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mușuroi ^2 și rezultatul ei ; mușuroit . - V. mușuroi ^

 

MUȘUROIT

MUȘUROÍT s . n . Mușuroire . [ Var . : mușiroít s . n . ] - V. mușuroi ^

 

MUȚENIE

MUȚÉNIE , muțenii , s . f . 1. Stare a celui mut , lipsă a capacității de a vorbi ; mutism , muție . 2. Tăcere , liniște deplină . - Mut + suf . -

 

MUȚESC

MUȚÉSC , - EÁSCĂ - EÁSCĂ adj . v .

 

MUȚI

MUȚÍ , muțesc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ) 1. A pierde facultatea de a vorbi ; a deveni mut . 2. ( Despre sunete , voci etc . ) A scădea în intensitate ; a

 

MUȚIE

MUȚÍE , muții , s . f . ( Rar ) Muțenie . - Mut + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>