Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RESPIRAȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 67 pentru RESPIRAȚIE.
... timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de ...
HÂC interj . Sunet pe care - l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc respirația . -
... HÂRÂIÁLĂ , hârâieli , s . f . Zgomot răgușit și hârâitor , produs de o respirație
... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație
HEMATÓZĂ , hematoze , s . f . Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămâni în timpul respirației ; oxigenare (
INHALATÓR , inhalatoare , s . n . 1. Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații normale în condițiile zborului la înălțimi mari , unde presiunea aerului este scăzută . 2. Aparat cu care se face o
INSPIRÁȚIE , inspirații , s . f . 1. Inhalare a aerului în plămâni , primul timp al respirației . 2. Fig . Avânt , forță , entuziasm creator ; complex de idei creatoare , stare de maximă tensiune creatoare . 3. Fig . Idee , soluție apărută pe neașteptate în conștiință . [ Var . : inspirațiúne s .
LENTICÉLĂ , lenticele , s . f . Fiecare dintre porii care străbat scoarța arborilor , permițând respirația țesuturilor
LOBELÍNĂ , lobeline , s . f . Alcaloid extras dintr - o plantă , care are o acțiune excitantă asupra respirației și care este utilizat în tratamentul astmei , dispneei
... NĂDÚF ( 3 ) , nădufuri , s . n . ( Pop . ) 1. Senzație de greutate în respirație , care constituie simptomul mai multor boli ; sufocare , înecăciune ; spec . astmă . 2. Căldură mare , înăbușitoare ; caniculă , arșiță , zăpușeală . 3. Supărare , necaz , ciudă , mânie . [ Var . : ( reg . ) năduh ...
NAS , nasuri , s . n . 1. Parte proeminentă a feței , situată între obraji , frunte și gură , servind ca organ al respirației și al mirosului . 2. Proeminență a unei piese , care servește la fixarea piesei într - o anumită poziție sau la ghidarea , ridicarea sau distanțarea unei alte piese . 3. Partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei