|
|
||
Vezi și:BRUMĂRIȚĂ,
GUȘAT,
GUȘULIȚĂ,
AUȘEL,
CIOVICĂ,
COLUMBIFORM,
FLORINTE,
INĂRIȚĂ,
ORTOLAN,
PESCĂREL
... Mai multe din DEX...
GUȘĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. GÚȘĂ, guși, s.f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. * Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ** (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ** Gâtlej. * Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. - Lat. geusiae.Sursa : DEX '98 GÚȘĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiță.Sursa : sinonime GÚȘĂ s. 1. (MED.) gușă endemică = distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică v. boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (\~ la reptile.) 3. (ORNIT.) gușă-roșie v. măcăleandru. 4. (BOT.) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiţă, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) bășicoasă, gușa-porumbului.Sursa : sinonime gúșă s. f., art. gúșa, g.-d. art. gúșii; pl. gușiSursa : ortografic GÚȘ//Ă \~i f. 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * \~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusialSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru GUȘĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru GUȘĂ. Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare ... la o nuntă mare a cine știe cărui împărat. Și atunci, după ce gustă porcul îndelung și lacom, își umflă și curcanul cangrenată gușă ca să soarbă și la fel făcu și plouatul cocoș și multele găini, și tristele și plîngătoarele picherițe, precum și tot norodul ce umplea curtea ... Antioh Cantemir - Stigletul și canarul Antioh Cantemir - Stigletul şi canarul O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit; Dar prin așa mijloace Nu-nșeli pre dobitoace Ce nu știu vorbă dulce, nici zâmbet iscusit. Cu un stigleț canarul îmblând după mâncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta lațuri coperite cu cânepă de-ajuns Ș-un om pândea-n ascuns. Canarul de îndată, Având ispita-n faptă, Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată. A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim De ast loc unde lesne putem să ne robim; Acea sămânță bună scop rău în sine are. Nu este nici un om Atât de galantom Să lase pe câmp roduri cu bună cugetare; Haideți în altă parte!.. — Așa! îți vine bine să dai poveți deșarte, Răspunse lui stiglețul. — Cu gușa plină, vrei Și hrana să mi-o iei! Zicând aceste, zboară, la cânepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strâns. Pândașul sosind iute din tufe, l-a și prins, Și pentru jucărie l-a dat unor băieți. Din fabulă vedeți: Că ... Cincinat Pavelescu - E scris ca regii să se-ngrașe Cincinat Pavelescu - E scris ca regii să se-ngraşe E scris ca regii să se-ngrașe de Cincinat Pavelescu În maiestatea lor trufașe Și spre sporirea gușilor, E scris ca regii să se-ngrașe Din sângele Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia Cincinat Pavelescu - Vulturul şi vrabia Vulturul și vrabia de Cincinat Pavelescu Cu ciocul tăios ca o sabie Din zbor un vultur a răpit, Pe stânca-i de granit, o vrabie. Ea umilită i-a șoptit: Pentru stomacul vostru, sire, Ce-n veci obișnuit a fost Cu mese pline de-ngrijire, Sunt un dejun destul de prost. Vulturul i-a răspuns: Așa-i! Însă nevoia te învață: Când n-ai ce vrei, mănânci ce ai! În comparație cu-o rață, Desigur, nu ești un deliciu, Mâncând un fel așa sărac Tu îți dai seama că eu fac Destul de mare sacrificiu! În maiestatea lor trufașe Și spre sporirea gușilor, Vulturii trebuie să se-ngrașe Din sângele supușilor! Un vultur nu trebuie să piară, Dar nici să fie prea fudul Decât atunci când e sătul... Și-acum te-nghit că-mi ești sub gheară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La oameni, tot ca și la fiare, E lege dură ca o sabie: Pe cel mai mic îl sfâșie cel mare, Ca vulturul pe vrabie. Dimitrie Bolintineanu - Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu ... și cu Brătianu, boier michi din Chitești. Noi am rugat în havră, puind în cap cenușă, Ca să trăiți cu toții și să vi crească gușă, Ce oameni sunt așeia Boliac și cu Hășdău Ce la gazete spune de neama noastă rău? Unirea este-aișta sau este numai șagă? Noi am ... Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure O noapte în pădure de Duiliu Zamfirescu Peste codri varsă luna Clarul feței visătoare, Luminînd ca-ntotdeauna Taina apei din izvoare. Unda se oprește-n maluri Și se umflă, se ridică, Crește, geme, bate-n valuri Și deodată se despică. Se desface apa-n două, Iese-o zînă din bolboacă Cărei ramurile plouă Sărutări de promoroacă. Rîd stejarii, fioroșii, Scot din flori mirezme teii, Ies din veacuri Făt-Frumoșii Și din cremene ies zmeii. Mura tremură pe viță, Ard din aripi licuricii, Vin zmeriți către Domniță Uriașii și piticii: Sîsîilă și Gînganul Vin călări pe rîși de munte, Caragață căpitanul Pe-un haram cu corn în frunte; Badea Vulpe din Straoane Vine în olac cu coadă, Bate patru lighioane De gîndești că le deznoadă; Ursu , vameș de prisacă, Ține hîțele lui slabe: Scoate sabia din teacă Și salută-n două labe. Vin cu toții, mic și mare, Și purtînd la coifuri mîna, Stau la front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ei călătorie. Și cum trece și se duce Ca o stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: ... Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite-o, harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip de iute ... ... fâlfâi aripile ca două steaguri și, întinzându-și gâtul — cu gândul într-adins să le facă să tresară, buimace, din somn —, trâmbiță din gușă ... de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi ... Emil Gârleanu - Mai sus! Mai sus! de Emil Gârleanu S-a trezit ciocârlia în chemarea prepeliței: „Pitpalac!â€� Cerul abia se rumenise; picăturile de rouă încă nu se prefăcuseră în mărgăritare; luceafărul tot făcea din ochi pământului. Dar peste puțin deodată adâncul scăpără. Cea dintâi rază străpunse văzduhul și se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care să-și verse prinosul. Scuturându-și penele, un tril de mulțumire izvorî din gușa ciocârliei. Apoi se dezlipi de țărână și, pâlpâind din aripi, se înălță. Aerul parcă se rumenise. Oglinda cerului poleia pământul. Încă o bătaie de aripi. Mai sus! Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de mărgăritare. Dar raza care i se topise în ochi o chema la ea, în înalt. În cântecul ei, pasărea îi spunea că vine. Încă o lovire de aripi, și-ncă una. Mai sus! Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea și pentru soare cânta. I ... Emil Gârleanu - Nedespărțite! ... ... se hotărăsc. Patru, două perechi, o iau mai înainte, o pereche rămâne în zbor mai potolit, în urmă. Ajung deasupra râului; un țipăt năbușit, din gușă — un semn al călăuzei — vrea să le strângă pe toate la un loc. Și-n clipa aceea un bubuit de pușcă clocotește aerul ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GUȘĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru GUȘĂ. BRUMĂRÍȚĂ , brumărițe , s . f . Numele a două specii de păsări , una de mărimea mierlei , cu gușa albă cu pete brune ( Prunella collaris ) , cealaltă mai mici , cu gușa sură ( Prunella modularis ) . - Brumă + suf . - ... GUȘÁT , - Ă , gușați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care are gușă ( 3 ) . - Gușă ... GUȘULÍȚĂ , gușulițe , s . f . Diminutiv al lui gușă . - Gușă AUȘÉL , aușei , s . m . 1. Mică pasăre insectivoră cu penele măslinii pe spate , albicioase pe abdomen , cu o pată galbenă - roșcată pe cap ( Regulus regulus ) . 2. Pasăre din familia pițigoiului , cu coada și aripile negre , spatele roșu - aprins , creștetul și gușa albe . ( Aegithalus pendulinus ) . [ Pr . : a - u - ] - Auș ( " moș " , dispărut din limbă , cuvânt moștenit din lat . ) + suf . ... CIOVÍCĂ , ciovici , s . f . 1. Pasăre cu pene măslinii , albe sau gălbui pe gușă COLUMBIFÓRM , - Ă , columbiformi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre păsări ) Care se aseamănă cu porumbelul . 2. S . f . ( la pl . ) Ordin de păsări bune zburătoare , care își hrănesc puii , în primele zile , cu un fel de lapte secretat de mucoasa gușii părinților ; ( și la sg . ) pasăre din acest FLORÍNTE , florinți , s . m . Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic , cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui ; florean , brotăcel ( Carduelis chloris chloris ) . - Et . INĂRÍȚĂ , inărițe , s . f . Pasăre mică înrudită cu sticletele , cu fruntea roșie , gușa neagră și pieptul roz , care se hrănește mai ales cu semințe de in ^2 ; țintar ( 2 ) ( Carduelis flammea ) . - In ^2 + suf . - ORTOLÁN , ortolani , s . m . Pasăre migratoare cu penele de culoare brună - roșcată , cu capul cenușiu - verzui și cu gușa galbenă ( Emberiza ... trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește ( 1 ) : a ) pescăraș ( II ) ; b ) pasăre mică cu picioarele scurte , cu penele de pe gușă Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||