Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIGĂTE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 111 pentru STRIGĂTE.

BONCĂLUIT

... BONCĂLUÍT s . n . Faptul de a boncălui ; răget , strigăt

 

CÂȚ

... CÂȚ interj . Strigăt

 

CÂR

... CÂR interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări ( ciori , găini etc . ) ; strigăt

 

CAȚA

CÁȚA interj . Cuvânt care imită strigătul coțofanei . -

 

CEA

... CEA interj . Strigăt

 

CHIOT

... CHÍOT , chiote , s . n . Strigăt

 

CHIRĂIT

... CHIRĂÍT , chirăituri , s . n . Faptul de a chirăi ; zgomot , sunet , strigăt

 

CHIU

... CHIU s . n . 1. Strigăt de bucurie . 2. ( În expr . ) Chiu și vai = suferință , durere ; fig . sărăcie , mizerie . Cu chiu , cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate ...

 

CHIUI

... CHIUÍ , chíui , vb . IV . Intranz . 1. A scoate un strigăt ascuțit , puternic și prelung de bucurie , de veselie , de îndemn , de chemare etc . ; a chioti , a hăuli . 2. A spune ...

 

CHIUIT

... CHIUÍT , chiuituri , s . n . 1. Strigăt

 

CIUȘ

... CIUȘ interj . Strigăt

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>