Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIAT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 199 pentru TĂIAT.
... ÎMBUCĂTĂȚÍ , îmbucătățesc , vb . IV . Tranz . A tăia
... ÎNJUMĂTĂȚÍ , înjumătățesc , vb . IV . Tranz . A împărți , a tăia
... 1. A vârî un cuțit , un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva ; a junghia ; spec . a tăia , a ucide un animal . 2. ( La pers . 3 ) A simți sau a provoca o durere ascuțită , un junghi . [ Pr ...
... ÎNTRETĂIÁ , întretái , vb . I . Refl . recipr . ( Despre linii , drumuri etc . ) A se intersecta , a se încrucișa . [ Pr . : - tă - ia ] - Între ^1 - + tăia
... rindeluire , pentru a o netezi sau pentru a - i da o anumită formă ; a lustrui . 2. A tăia
ȘLEFUÍT^2 , - Ă , șlefuiți , - te , adj . 1. Cizelat , lustruit . 2. ( Despre pietre prețioase , cristale ) Cu suprafața tăiată în fațele fine care se întretaie între ele . - ȘLEFUÍT^1 s . n . Șlefuire . - V.
ȘNIT , șnituri , s . n . 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți . 2. Marginea liberă a tălpii la
ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent ,
ȘTĂNȚÁR , ștănțari , s . m . Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind - o cu ștanța ( 1 ) . - Ștanță + suf . -
... ȘTANȚÁ , ștanțez , vb . I . Tranz . 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice , în curs de prelucrare , cu ajutorul unei ștanțe ( 1 ) ; a ștănțui . 2. A grava ...
ȘTANȚÁT , - Ă , ștanțați , - te , adj . 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța ( 1 ) . 2. Gravat cu ștanța ( 2 ) . [ Var . : stanțat , - ă