Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNĂ

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 267 pentru COMUNĂ.

POZITRONIU

... POZITRÓNIU s . n . ( Fiz . ) Formație instabilă formata dintr - un electron și un pozitron , care gravitează în jurul centrului de masă comun

 

PRICI

PRICÍ^2 , pricesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Înv . și reg . ) A se certa . PRÍCI^1 , priciuri , s . n . Pat rudimentar ; spec . pat ( de scânduri ) pentru un număr mare de persoane , folosit în dormitoarele

 

PRIETEN

PRIÉTEN , - Ă , prieteni , - e , s . m . și f . Persoană de care cineva este legat printr - o afecțiune deosebită , bazată pe încredere și stimă reciprocă , pe idei sau principii comune ;

 

PRIMAR

PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .

 

PROCLITIC

... PROCLÍTIC , - Ă , proclitici , - ce , adj . ( Gram . ; despre cuvinte ) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun

 

PROCLIZĂ

... PROCLÍZĂ , proclize , s . f . ( Gram . ) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt , cu care poate face corp fonetic comun

 

PRODIGIOS

... PRODIGIÓS , - OÁSĂ , prodigioși , - oase , adj . Ieșit din comun

 

PROST

... și pop . ) ( Persoană ) fără știință de carte ; ( om ) neînvățat , ignorant . 3. Adj . De condiție socială modestă , din popor , de jos , de rând . 4. Adj . Obișnuit , comun

 

PROVIDENȚIAL

... PROVIDENȚIÁL , - Ă , providențiali , - e , adj . Dat , trimis de providență ; p . ext . care apare la momentul potrivit , printr - o întâmplare favorabilă ieșită din comun

 

PROZĂ

PRÓZĂ , proze , ( rar , 2 ) s . f . 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație ; compunere literară care folosește acest mod de exprimare . 2. Totalitatea operelor în proză ( 1 ) ale unui scriitor , ale unui popor etc . 3. Fig . Lucruri comune , banale , vulgare , cotidiene , aparținând realității de fiecare

 

PROZAIC

... PROZÁIC , - Ă , prozaici , - ce , adj . ( Despre opere literare , stil etc . ) Lipsit de calități artistice , de valoare stilistică ; p . ext . banal , comun

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>