Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BANI

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 284 pentru BANI.

PORTOFEL

PORTOFÉL , portofele , s . n . Obiect din piele , din material plastic etc . , în forma unor coperte mici cu mai multe despărțituri interioare , în care se păstrează bani , acte etc . ; portvizit , portofoliu ( 3 ) . [ Var . : ( înv . ) portoféi , portoféu s .

 

POST

POST ^3 , posturi , s . n . 1. Interdicție de a mânca unele alimente ( de origine animală ) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului . 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească . POST ^2 , posturi , s . n . 1. Funcție , slujbă . 2. Loc unde se găsește o formație militară ( restrânsă ) care execută un ordin ; p . ext . formația militară respectivă . 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice . Post telefonic . 4. Categorie în care sunt înscrise într - o evidență contabilă sume de bani , materiale etc . ; rubrica corespunzătoare dintr - un registru de contabilitate . POST ^1 - Element de compunere care înseamnă " după " , " ulterior " și care servește la formarea unor substantive , a unor adjective și a unor

 

PREȚ

PREȚ , prețuri , s . n . 1. Sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu . 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentru o muncă prestată , pentru un serviciu făcut ; plată , răsplată . 3. Fig . Valoare , importanță ,

 

PREȚUI

PREȚUÍ , prețuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A stabili prețul unui bun ( destinat vânzării ) , a - i determina valoarea în bani ; a evalua , a prețălui . 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva , a lua în considerare , a pune mare preț pe . . . ; a

 

PRESTAȚIE

PRESTÁȚIE , prestații , s . f . 1. Prestare . 2. Muncă de scurtă durată ( de obicei gratuită ) efectuată pentru lucrări de interes public ; sumă de bani care reprezintă contravaloarea ( neefectuată a ) acestei munci . [ Var . : prestațiúne s .

 

PRIMĂ

PRÍMĂ^2 , prime , s . f . ( Reg . ) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor , pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc . PRÍMĂ^1 , prime , s . f . 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse ; premiu ( acordat în sistemul de salarizare ) . 2. ( Muz . ) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei

 

PUȘCULIȚĂ

PUȘCULÍȚĂ , pușculițe , s . f . 1. Diminutiv al lui pușcă . 2. Vas mic de lut , de lemn sau de metal , cu o deschizătură îngustă în partea de sus , prin care se introduc , pentru a se păstra , banii economisiți ( de copii ) . - Pușcă + suf . -

 

PUNGĂ

PÚNGĂ , pungi , s . f . 1. Săculeț ( cu băieri ) de piele , mai rar de pânză , de material plastic etc . , cu una sau mai multe despărțituri , în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici . 2. Săculeț făcut din hârtie , din material plastic sau din alt material , servind ca ambalaj pentru diferite obiecte , mai ales alimente . 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț ( situată mai ales sub pleoapa inferioară ) ; 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei , în care aceasta strânge și transportă polenul . 5. Cavitate naturală în scoarță pământului , de forma unei pungi ( 1 ) . 6. ( Bot . ; în compususl ) Punga - babei = plantă erbacee cu flori galbene - aurii ( Pulicaria dysenterica ) . - Et .

 

PUNGI

PUNGÍ , pungesc , vb . IV . Tranz . 1. ( În expr . ) A - și pungi gura ( sau buzele ) = a - și strânge și a - și țuguia buzele . 2. ( Înv . ) A obține de la cineva bani prin mijloace

 

RÂNDUIALĂ

RÂNDUIÁLĂ , rânduieli , s . f . 1. Faptul de a rândui ; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat ; p . ext . ordine . 2. Fel în care se desfășoară o acțiune , un sistem de organizare statornicit sau impus . 3. Ceremonial , forme statornicite ; datină , obicei , regulă . 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie . [ Pr . : - du - ia - ] - Rândui + suf . -

 

RĂBOJ

RĂBÓJ , răbojuri , s . n . 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care , în trecut , se însemnau , prin crestături , diferite calcule , socoteli ( zilele de muncă , banii datorați , numărul vitelor etc . ) . 2. ( Pop . ) Socoteală , calcul . Pierdusem răbojul timpului . 3. Crestătură făcută , ca semn distinctiv , la urechea unei vite . [ Var . : răbúș s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>