Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUNZA
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 756 pentru FRUNZA.
DEGET , degete , s . n . 1. Fiecare dintre prelungirile mobile , alcătuite din falange , cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale . Îi dai un deget și - ți ia mâna toată . Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul . 2. Compus : cinci - degete = plantă erbacee târâtoare , ale cărei frunze au cinci foliole ( Potentilla reptans ) . 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori , secerători , combine de cereale etc . , care separă și sprijină plantele în momentul tăierii . 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi , având aproximativ lățimea unui deget ( 1 ) . [ Var . : ( pop . ) deșt . s .
DEGETÁR , degetare , s . n . 1. Căpăcel din metal sau din material plastic , care se poartă , la cusut , pe degetul cu care se împinge acul pentru a - l feri de înțepături . 2. Plantă erbacee veninoasă , cu frunze acoperite cu peri moi , cu flori mari , galbene sau roșii - purpurii ; degetariță , degețel ( Degetalis ambigua ) . - Deget + suf . -
DESFRUNZÍ , desfrunzesc , vb . IV . Refl . ( Despre copaci sau despre pădure ) A - și pierde
DIGITÁL , - Ă , digitali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține degetelor , care se referă la degete . Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului degetelor de la mână . 2. Adj . ( Cib . ) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere . 3. Adj . ( Electron . ; despre aparate , dispozitive , instrumente , sisteme ) Care generează , măsoară , prelucrează sau stochează semnale digitale ( 2 ) . 4. S . f . ( Bot . ) Degețel - roșu . 5. S . f . Substanță extrasă din frunzele de degețel - roșu , folosită ca tonic al aparatului
DIGITALÍNĂ s . f . Substanță extrasă din frunzele digitalei și întrebuințată ca întăritor cardiovascular , ca diuretic
DIGITÁT , - Ă , digitați , - te , adj . ( Despre frunze ) Care are foliolele dispuse ca degetele unei mâini
... DOINÍ , doinesc , vb . IV . Intranz . și tranz . A cânta doine ( din gură , din fluier , din frunză
DOR , doruri , s . n . 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag , de a reveni la o îndeletnicire preferată ; nostalgie . 2. Stare sufletească a celui care tinde , râvnește , aspiră la ceva ; năzuință , dorință . 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva ( care se află departe ) . 4. ( Pop . ) Durere fizică . Dor de dinți . 5. Poftă , gust ( de a mânca sau de a bea ceva ) . De dorul fragilor ( sau căpșunilor ) mănânci și frunzele . 6. Atracție erotică . 7. ( Pop . ; în loc . adv . ) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă , fără rost , la
DÓRNIC , - Ă , dornici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . Plin de dor ; doritor , nerăbdător să facă , să obțină ceva . 2. S . m . Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici , albe ( Falcaria sioides ) . - Dor + suf . -
DRAGAVÉI , dragavei , s . m . Plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu flori mici , verzui , cu frunze dințate , lungi și înguste , comestibile ( Rumex crispus ) . - Et .
DRÁGOSTE , dragoste , s . f . I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva ; spec . sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus ; iubire , amor . II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance , dințate și cu flori roz - purpurii ( Sedum