Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNET

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 557 pentru SUNET.

GURĂI

GURĂÍ , pers . 3 gúrăie , vb . IV. Intranz . ( Rar ; despre unele păsări ) A scoate sunete caracteristice speciei . - Gură + suf . -

 

GURLUI

GURLUÍ , pers . 3 gúrluie , vb . IV. Intranz . ( Despre unele păsări , mai ales despre porumbei și turturele ) A scoate sunete caracteristice speciei . - Formație

 

GURLUIT

GURLUÍT s . n . Faptul de a gurlui ; sunete caracteristice scoase de unele păsări , mai ales de porumbei și de turturele . - V.

 

GUTURAL

GUTURÁL , - Ă , guturali , - e , adj . 1. ( Despre sunete sau voce ) Care este emis din fundul gâtului . 2. ( Despre consoane )

 

H

... H s . m . invar . A zecea literă a alfabetului limbii române ; sunet

 

HÂC

... HÂC interj . Sunet

 

HÂRÂI

HÂRÂÍ , h ? râi , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre mecanisme stricate ; la pers . 3 ) A scoate un zgomot dogit . 2. Intranz . ( Despre organele respiratorii ; p . ext . despre persoane ) A scoate sunete aspre , de obicei din cauza unei boli ; a respira greu , a hârcâi . 3. Intranz . ( Despre câini ; la pers . 3 ) A mârâi . 4. Refl . recipr . A se certa , a se ciondăni . 5. Refl . ( Rar ) A se freca , a se lovi cu zgomot de ceva . - Hâr + suf . -

 

HÂRÂIT

HÂRÂÍT^2 , - Ă , hârâiți , - te , adj . 1. ( Despre glas , vorbire , sunete ) Care hârâie , hârâitor . 2. ( Despre mecanisme , obiecte etc . ) Stricat , hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul , de un mecanism stricat , de organele respiratorii bolnave etc . - V.

 

HÂRÂITOR

... HÂRÂITÓR , - OÁRE , hârâitori , - oare , adj . , HÂRÂITOÁRE , hârâitori , s . f . 1. Adj . ( Despre glas , vorbire , sunet ) Care hârâie ; hârâit ^2 . 2. S . f . Jucărie cu care se produce ( prin rotirea unui dispozitiv ) un zgomot specific , dogit . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi + suf ...

 

HAVAIANĂ

HAVAIÁNĂ , havaiene , s . f . Instrument muzical cu coarde asemănător cu chitara , cu sunetul melodios , lin și tărăgănat . [ Pr . : - va -

 

HIDROACUSTIC

HIDROACÚSTIC , - Ă , hidroacustici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă . 2. Adj . De hidroacustică . [ Pr . : - dro -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>