Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPĂRȚIT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 78 pentru DESPĂRȚIT.
... DESPREUNÁ , despreunez , vb . I . Tranz . ( Pop . ) A despărți
... DISJÚNGE , disjúng , vb . III . Tranz . ( Jur . ) A despărți
... în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni ; a descompune temporar și reversibil o combinație . 2. A despărți
DISTÁNȚĂ , distanțe , s . f . 1. Interval care desparte două puncte în spațiu ; depărtare . 2. Fig . ( Rar ) Deosebire , diferență . Distanța de la roșu la
... etc . 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei ; a ( se ) despărți
... DIVORȚÁ , divorțez , vb . I . Intranz . ( Despre soți ) A se despărți
DIVORȚÁT , - Ă , divorțați , - te , adj . Care a fost căsătorit și s - a despărțit legal de soție ( sau de soț ) . - V.
EȘICHIÉR , eșichiere , s . n . 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri , cu intervale uniforme între ele . 2. Dispozitiv în care trupele unei unități , așezate masat în careuri , sunt despărțite prin intervale egale . [ Pr . : - chi -
EMISTÍH , emistihuri , s . n . Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers ( despărțite prin cezură ) . [ Var . : hemistíh s .
FÁLIE , falii , s . f . ( Geol . ) Ruptură apărută în scoarța Pământului , ca urmare a mișcărilor tectonice verticale , care desparte două grupuri de straturi ;
FRONTIÉRĂ , frontiere , s . f . Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său ; graniță , hotar . [ Pr . : - ti - e - . - Var . : ( înv . ) fruntárie s .