Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
... EPIFENOMÉN , epifenomene , s . n . Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen
... EVENIMÉNT , evenimente , s . n . 1. Întâmplare importantă , fapt de mare însemnătate . 2. ( În teoria informației ) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee . 3. ( Mat . ) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților , care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen
FENOMENOLÓGIC , - Ă , fenomenologici , - ce , adj . 1. Care aparține fenomenologiei , privitor la fenomenologie , care are la bază fenomenologia . 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor , care privește fenomenele . Studiu
FENOMENOLOGÍE s . f . 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor , făcînd abstracție de omul real , de activitatea lui psihică concretă și de mediul social . 2. ( La Hegel ) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței . 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene , așa cum se manifestă ele în timp si
GENERALIZÁ , generalizez , vb . I . 1. Tranz . A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune ; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă . 2. Tranz . și refl . A face să fie sau a deveni general ^2 ; a ( se ) extinde sfera de
... HIPERURBANÍSM , hiperurbanisme , s . n . Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice , forme gramaticale , accentuări sau grafii necorecte , datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o ...
... INDÚCȚIE , inducții , s . f . 1. Formă fundamentală de raționament , care realizează trecerea de la particular la general . 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr - o acțiune mecanică nemijlocită . 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într - un centru nervos favorizează ...
INTERACȚIÚNE , interacțiuni , s . f . 1. Formă de legătură a obiectelor , a fenomenelor etc . , manifestată printr - o influențare , condiționare sau acțiune cauzală reciprocă . 2. ( Fiz . ) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri , sisteme fizice , fenomene
... INTERFERÉNȚĂ , interferențe , s . f . 1. Întâlnire , încrucișare , combinare a două sau mai multe fenomene , întâmplări , fapte etc . 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două ( sau a mai multor ) mișcări vibratorii provenite din surse diferite ...
INTERFERÉNT , - Ă , interferenți , - te , adj . 1. ( Despre fenomene , întâmplări , fapte etc . ) Care se încrucișează , se suprapune . 2. ( Fiz . ; despre mișcări vibratorii ) Care prezintă fenomenul de interferență (
IPOTÉZĂ , ipoteze , s . f . Presupunere , enunțată pe baza unor fapte cunoscute , cu privire la anumite ( legături între ) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor , la cauza sau la mecanismul intern care le produce ; presupunere cu caracter provizoriu , formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției , impresiei