Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLOARE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 958 pentru FLOARE.
... BOBÓC , boboci , s . m . 1. Caliciul nedeschis al unei flori ; floare
BRÂNCÚȚĂ , brâncuțe , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene ( Sisymbrium officinale ) . 2. Plantă erbacee cu flori mici , galbene , folosită în medicină ( Nasturtium palustre ) . - Brâncă ^1 + suf . -
BROÁSCĂ , broaște , s . f . I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor , fără coadă , cu picioarele dinapoi mai lungi , adaptate pentru sărit , cu gura largă și ochii bulbucați . II. 1. Compus : broasca - apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase , cufundate în apă , și cu flori verzui ( Potamogeton lucens ) . 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari , galbene și cu frunze groase , cultivată ca plantă de ornament ( Opuntia ficus indica ) . III. Mecanism montat la o ușă , la un sertar etc . , pentru a le încuia cu ajutorul unei
BUCHÉT , buchete , s . n . 1. Mănunchi de flori aranjate ( și legate ) împreună . 2. Aromă de vin . 3. Mică plantă erbacee cu flori violet - deschis sau albastre - purpurii ( Geranium
BUJÓR , bujori , s . m . 1. Nume dat unor plante erbacee , dintre care una ( numită și bujor de grădină ) are flori mari , roșii , roz sau albe , iar alta ( numită și bujor de câmp ) are flori roșii ca sângele ( Paeonia ) . 2. Compus : bujor - de - munte =
BULBÚC , bulbuci , s . m . I. 1. Bășică de apă , de săpun , de spumă , de aluat ( când dospește ) etc . 2. Corp sferic ( ca o bășică ) . II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor , cu flori mari globuloase de culoare galbenă , cu vinișoare verzi pe dinafară , răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege ( Trollius europeaeus ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee din familia campanulaceelor , viguroasă și înaltă până la un metru , cu flori mari , albastre , care crește prin păduri ( Campanula trachelium ) . - Formație
CĂPRIȘÓR , căprișori , s . m . Numele a două plante erbacee , una cu flori gălbui ( Cyperus flavescens ) și alta cu flori brune ( Cyperus fuscus ) . - Capră + suf . -
CĂTÍNĂ , cătini , s . f . Numele a două specii de arbuști spinoși : a ) cătină roșie , cu frunze mici în formă de solzi , cu flori roz sau albe și cu fructe roșii , cultivat ca gard viu ; tamariscă ( Tamarix ramosissima ) ; b ) cătină albă , cu frunze înguste , lanceolate , argintii , cu flori mici cafenii și cu fructe galbene - portocalii ( Hippopha� rhamnoides ) . - Probabil lat .
CAFELÚȚĂ , cafeluțe , s . f . 1. ( Fam . ) Diminutiv al lui cafea ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor : a ) plantă cu tulpina cilindrică ramificată , cu flori albe sau albăstrii , cultivată pentru nutreț ( Lupinus albus ) ; b ) plantă ornamentală cu flori mari , albe , cu pete albastre , dispuse în formă de spic ( Lupinus varius ) . - Cafea + suf . -
... CÍAȚIU , ciații , s . n . ( Bot . ) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș , cu o singură floare
CIOC ^2 , ciocuri , s . n . 1. Partea anterioară , terminală , lunguiață și cornoasă a capului păsărilor , care înlocuiește sistemul dentar ; plisc , clonț . 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte ; capăt , vărf ( ascuțit ) . 3. Barbișon , țăcălie . 4. Compuse : ciocul - berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase , adânc crestate și cu flori violete - purpurii ( Geranium pratense ) ; ciocul - cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ , cu frunze compuse , flori roșii , roz sau albe și fructe lungi , asemănătoare cu un cioc ( Erodium cicutarium ) ; cioc - întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru , cu ciocul lung , subțire și ușor arcuit în sus , cu picioarele înalte ( Recurvirostra avosetta ) . CIOC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri ( repetate ) într - un obiect sau într - un material dur . -