Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LITERĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 182 pentru LITERĂ.

PORTRET

PORTRÉT , portrete , s . n . 1. Pictură , desen , sculptură , fotografie etc . care înfățișează chipul unei persoane . 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într - o operă literară ; operă literară cu un asemenea conținut . [ Pl . și : ( înv . )

 

PSEUDOLITERAT

PSEUDOLITERÁT , pseudoliterați , - te , s . m . și f . Fals , pretins literat . [ Pr . : pse - u - ] - Pseudo - +

 

PSI

PSI s . m . invar . A douăzeci și treia literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetelor ps ; a patruzecea literă a alfabetului chirilic , corespunzând sunetelor ps și numărului

 

R

R s . m . invar . A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană sonantă lichidă ( 3 ) vibrantă ( 1 ) dentală ) . [ Pr . :

 

ROND

ROND , - Ă , ronduri , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , ronde , ( 4 ) adj . 1. S . n . Strat de flori , de obicei circular , ridicat deasupra nivelului terenului din jur . 2. S . n . Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație , având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument . 3. S . n . Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele ; p . ext . oamenii care fac această inspecție . 4. S . n . ( Cor . ) Mișcare circulară a piciorului , executată liber pe sol sau în aer . 5. Adj . ( În sintagmele ) Scriere ( sau literă ) rondă = fel de scriere cu litere rotunde , groase și drepte ; literă astfel scrisă . Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat , cu care se pot scrie literele

 

S

S s . m . invar . A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană constrictivă dentală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :

 

SLOVENI

SLOVENÍ , slovenesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A citi cu greu , pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă ; a

 

T

T s . m . invar . A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă dentală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :

 

U

U ^2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) 1. Exclamație care exprimă surpriza , indignarea , regretul sau care constituie o avertizare ( asupra unui pericol ) . 2. ( Însoțit de " iu " ) Strigăt ( de voie bună ) care însoțește chiuiturile . 3. Cuvânt care imită urletul unor animale ( mai ales al lupului ) . - Onomatopee . U ^1 s . m . invar . A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală închisă ^2 ( 8 ) , rotunjită ( 2 ) , din seria

 

V

V s . m . invar . A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană fricativă labiodentală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :

 

W

W s . m . invar . A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic ) , care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine . [ Pr . : dublu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>