Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 50 pentru MĂNĂSTIRE.

NOVICE

... sau care a început de curând să activeze într - un domeniu ; începător . 2. Persoană care a intrat de curând într - o mănăstire

 

OBȘTE

... pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și ...

 

PANAGHIE

PANAGHÍE , panaghii , s . f . 1. Nume dat Fecioarei Maria ; p . ext . iconiță ( emailată ) cu chipul Fecioarei Maria , purtată de ierarhi pe piept . 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri , în prima săptămână după

 

PAVECERNIȚĂ

PAVECÉRNIȚĂ , pavecernițe , s . f . Slujbă scurtă care se face ( la mănăstiri ) după

 

PRIOR

PRÍOR^1 , priori , adj . ( Pop . ; despre miei ) Născut primăvara foarte timpuriu . [ Pr . : pri - or ] - Et . nec . PRÍOR^2 , - Ă , priori , - e , s . m . și f . Conducător al unei mănăstiri catolice . [ Pr . : pri -

 

PRIVEGHERE

... Acțiunea de a priveghea . 1. Străjuire , pază , veghe . 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara , în ajunul unei sărbători , într - o mănăstire

 

PRIVILEGIU

PRIVILÉGIU , privilegii , s . n . Avantaj , scutire de obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și mănăstirilor ; ( concr . ) act prin care se acordă un avantaj , un drept , o distincție

 

PROESTOS

PROESTÓS , proestoși , s . m . ( Înv . ) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici . [ Pr . : pro - es - . - Var . : proistós s .

 

REFECTORIU

... REFECTÓRIU , refectorii , s . n . ( Rar ) Sală de mâncare într - un internat , într - o mănăstire

 

ROMÂNIE

ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român + suf . -

 

SECULARIZA

SECULARIZÁ , secularizéz , vb . I . Tranz . A trece în patrimoniul statului ( în schimbul unei despăgubiri ) un bun aparținând bisericii sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>