Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MODERN

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 55 pentru MODERN.

MODERNITATE

... MODERNITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este modern

 

MODERNIZAT

MODERNIZÁT , - Ă , modernizați , - te , adj . Adaptat , adus la nivelul exigențelor sau al cerințelor moderne . - V.

 

MUNCITOR

MUNCITÓR , - OÁRE , muncitori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care muncește . ( În concepția marxistă ) Clasa muncitoare = ( în capitalism ) proletariat ; ( în socialism ) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție , folosind direct mijloacele de producție proprii mașinismului și industriei moderne , și care constituie forța conducătoare a societății . 2. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale , la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora ; p . gener . persoană care desfășoară o muncă fizică ( în industrie ) ( 1 ) . 3. Adj . , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care torturează , chinuiește , căznește . - Munci + suf . -

 

MUZICALISM

MUZICALÍSM s . n . Tendință în artă modernă după care muzica poate fi tradusă în pictură prin culori , arabescuri

 

NEOCRITICISM

NEOCRITICÍSM s . n . Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne . [ Pr . : ne -

 

NEOGRAMATIC

NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .

 

NEOROMANTISM

NEOROMANTÍSM s . n . Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului . [ Pr . : ne -

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

OLIMPIC

OLÍMPIC , - Ă , olimpici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic , practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe ; olimpiadă ( 2 ) . 2. Adj . Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade . 3. Adj . Fig . ( Rar ) Olimpian , maiestuos . 4. S . m . Participant la o

 

POANTILISM

POANTILÍSM s . n . Procedeu folosit în pictură , care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure , ca un mozaic , din al căror amestec optic rezultă tonul dorit ; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu . [ Scris și : ( după fr . )

 

PRIMITIVISM

PRIMITIVÍSM s . n . 1. Faptul de a fi primitiv , starea a ceea ce este primitiv ; perioadă primitivă ; primitivitate . 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății , manifestată în evul mediu și în epoca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>