Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂCEA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 214 pentru PLĂCEA.

BĂTĂIOS

BĂTĂIÓS , - OASĂ , bătăioși , - oase , adj . Căruia îi place să se bată ( I ) ; care își susține ideile cu violență ; agresiv . [ Pr . : - tă - ios ] - Bătaie + suf . -

 

BĂTĂUȘ

BĂTĂÚȘ , - Ă , bătăuși , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care caută motiv sau prilej de bătaie , căreia îi place să se

 

BADIAN

BADIÁN , badiani , s . m . Arbust din China și Japonia cu frunze , flori , tulpină și fructe plăcut mirositoare , întrebuințate la fabricarea lichiorurilor , în medicină etc . ( Illicium anisatum ) ; p . restr . fructul acestui arbust . [ Pr . : - di -

 

BINE

BÍNE adv . , s . n . sg . I. Adv . 1. În mod prielnic , în mod favorabil , avantajos , util . 2. În concordanță cu regulile eticii sociale , în mod cuviincios , cum se cere , cuminte . Să te porți bine cu oricine . 3. Deplin , în întregime , complet . E cherchelit bine . II. S . n . sg . 1. Ceea ce este util , favorabil , prielnic , ceea ce aduce un folos cuiva . 2. Ceea ce corespunde cu morala , ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic . 3. ( Fil . ; art . ) Obiectul moralei ca știință . 4. ( Adjectival ; despre oameni ) Armonios dezvoltat , plăcut la

 

BLÂND

BLÂND , - Ă , blânzi , - de , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre oameni ) Care este omenos , pașnic , prietenos ; blajin . 2. Fig . ( Despre timp , natură etc . ) Care nu este aspru , care nu este excesiv , care este plăcut . II. S . f . ( Pop . )

 

BOARE

BOÁRE s . f . Adiere plăcută de

 

BRUMĂREA

BRUMĂREÁ , brumărele , s . f . Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut ( Phlox paniculata și drummondi ) . - Brumă + suf . -

 

BRUSTAN

BRUSTÁN , brustani , s . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut ( Telekia

 

BUGLĂ

BÚGLĂ bugle , s . f . Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de

 

BUNĂTATE

BUNĂTÁTE , bunătăți , ( 1 3 , II ) s . f . I. 1. Însușirea de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3. ( La pl . ) Averi ,

 

BUSUIOC

BUSUIÓC , - OÁCĂ , busuioci , - oace , subst . , adj . I. Subst . 1. S . m . Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor , cu tulpina păroasă , cu flori mici , albe sau trandafirii , cu miros plăcut ( Ocimum basilicum ) . 2. S . n . ( Reg . ) Numele unui dans popular asemănător cu hora ; melodie după care se execută acest dans . II. Adj . ( Despre fructe , vin ) Cu aromă de busuioc ( I

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>