Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POZITIV
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 43 pentru POZITIV.
OSCILÁ , oscilez , vb . I . Intranz . 1. A se mișca alternativ în direcții opuse ; a se legăna , a se balansa , a pendula . 2. Fig . A manifesta nehotărâre , a fi instabil ; a sta în cumpănă ; a șovăi , a ezita ; a fluctua . 3. ( Despre un sistem fizic ) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative , simetrice în raport cu valoarea
PLUS ^1 - Element de compunere care înseamnă " mai mult " , " în plus ^2 " și care servește la formarea unor substantive . PLUS ^2 , ( 1 , 2 ) plusuri , s . n . , ( 3 ) adv . 1. S . n . Ceea ce depășește o cantitate dată ; prisos . 2. S . n . ( Mat . ) Semn grafic în formă de cruce , care indică operația de adunare ( a mărimilor între care se găsește ) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive ( dacă se găsește înaintea acestora ) . ( Cu valoare de prepoziție ) Cinci plus trei fac opt . 3. Adv . Mai mult , și
... POZITIVITÁTE s . f . ( Livr . ) Caracter pozitiv
POZITRÓN , pozitroni , s . m . Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egala în valoare absolută cu sarcina electronului ;
PRIMENÍT^2 , - Ă , primeniți , - te , adj . 1. Care și - a pus rufărie , lenjerie curată . 2. Fig . Care a suferit modificări , transformări ( pozitive ) ; care s - a înnoit , s - a împrospătat . [ Var . : ( reg . ) premenít , - ă adj . ] - PRIMENÍT^1 , primenituri , s . n . Primenire . [ Var . : ( reg . ) premenít s . n . ] - V.
PROTÓN , protoni , s . m . Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă , care constituie nucleul atomului de
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...
RAȚIONÁL , - Ă , raționali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Conform cu principiile și cerințele rațiunii ; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii . 2. ( Despre oameni ) Cumpănit , chibzuit , cu judecată , cu rațiune . 3. ( Adesea adverbial ) Care se face cu judecată , cu măsură , cu respectarea unor principii sistematice , metodice . 4. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare , pozitive și negative , precum și numărul zero , și care pot fi exprimate printr - un raport între două numere întregi . Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei . 5. ( Fiz . ; în sintagma ) Mecanică rațională = mecanică teoretică . [ Pr . : - ți -
RELIÉF , reliefuri , s . n . 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local . 2. Ridicătură , proeminență pe o suprafață . 3. Sculptură fixată pe o suprafață
... SUCCÉS , succese , s . n . Rezultat favorabil , pozitiv
SUPRAPRESIÚNE , suprapresiuni , s . f . ( Tehn . ) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință ; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință . [ Pr . : - si - u - ] - Supra - + presiune ( după fr .