Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMĂNA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 68 pentru SEMĂNA.
FĂTÓI , fătoaie , s . n . ( Fam . și peior . ) Augmentativ al lui fată ; fată robustă , voinică , care seamănă mai mult a bărbat . - Fată + suf . -
FLORICEÁ , - ÍCĂ , floricele , s . f . 1. Diminutiv al lui floare ( I 1 ) ; florișoară . 2. ( La pl . ; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb ) Boabe de porumb prăjite , umflate și crăpate , care seamănă cu niște flori mici albe ; cocoșei , cocoși . - Floare + suf . - icea , -
FOLIACÉU , - ÉE , foliacei , - cee , adj . Care seamănă cu o frunză , de consistența și de culoarea unei frunze . [ Pr . : - li -
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...
GHEÁȚĂ , ghețuri , ( 2 ) s . f . , adj . invar . 1. S . f . Apă aflată în stare solidă , în urma înghețării . 2. S . f . ( La pl . ) Întinderi mari de gheață ( 1 ) aflate pe uscat sau pe apă . 3. S . f . Senzație neplăcută de răceală , provocată de frică , emoție etc . 4. S . f . Plantă erbacee cu flori mici , albe , roz sau roșii , având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață ( 1 ) ( Mesembryanthemum crystallynum ) . 5. S . f . Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă , ramificată , cu frunze ovale - rotunde și cu flori numeroase , albe , mai rar roz sau roșii ( Begonia semperflorens ) . 6. Adj . invar . ( În sintagma ) Bani gheață = bani în numerar , plătiți pe loc , bani lichizi ( 2 ) , bani
HISTOÍD , - Ă , histoizi , - de , adj . ( Med . ) Care seamănă cu un țesut . [ Pr . : - to -
HÓLDĂ , holde , s . f . Câmp semănat cu același fel de plante ( în special cereale ) ; ( mai ales la pl . ) semănăturile de pe acest câmp , mai ales de grâu ;
HRIȘCÁR , hrișcari , s . m . Gândac mic , asemănător cu cărăbușul , care apare în perioada când se seamănă hrișca ( Rhizotrogus solstitialis ) . - Hrișcă + suf . -
ÍNIMĂ , inimi , s . f . I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator , situat în partea stângă a toracelui , care are rolul de a asigura , prin contracțiile sale ritmice , circulația sângelui în organism , la om și la animalele superioare ; cord ^1 . 2. ( Pop . ) Stomac , burtă , pântece , rânză . 3. ( La cărțile de joc ) Cupă ^2 . 4. Piesă sau organ de mașină care are formă asemănătoare cu o inimă ( I 1 ) . II. Fig . 1. Inima ( I 1 ) considerată ca sediu al sentimentelor umane : a ) ( În legătură cu bucurii , plăceri ) I s - a bucurat inima când a auzit vestea cea bună . 2. Inima ( I 1 ) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești . L - am șters din inimă . III. Fig . 1. Caracter , fire . Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă . 2. Ființa , om , individ . Înflăcărarea a cuprins toate inimile . IV. P . anal . 1. Mijloc , centru , interior . 2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într - un sistem tehnic sau într - un element al acestuia . 3. Partea din interior a unei plante , a unei legume , a unui fruct ; miez . 4. ...
... LEÍT , - Ă , leiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. ( În expr . ) A fi ( sau a semăna etc . ) leit ( sau leit - poleit ) cu . . . = a fi întocmai , la fel , asemenea cu . . . 2. ( Înv . ; despre îmbrăcăminte ) care cade perfect pe corpul cuiva ...
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...