Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STABILIT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 174 pentru STABILIT.
CODÁ^2 , codez , vb . I . Tranz . A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne , de litere sau de cifre , potrivit echivalențelor stabilite într - un cod ^2 ( 2 ) CÓDA^1 s . f . Parte finală a unei compoziții
COLĂCÍ , colăcesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie ; a peți . 2. A introduce undeva pe un străin ( nepoftit ) care se stabilește apoi acolo . 3. A sfătui pe cineva ( să facă ceva rău ) . - Probabil din
COLÉGIU , colegii , s . n . 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții , care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție . Colegiu de cardinali . Colegiu preoțesc . 5. Categorie electorală ( în unele state ) stabilită după avere sau ocupație . 6. Instituție de învățământ mediu sau superior , cu internat , în unele
COLONÍST , - Ă , coloniști , - ste s . m . și f . Persoană care s - a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s - a stabilit într - o regiune sau într - un oraș dintr - o țară
COMPARATÍV , - Ă , comparativi , - e , adj . Care este bazat pe comparație , pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene ; care stabilește sau servește pentru
COMPENSATÍV , - Ă , compensativi , - e , adj . Care stabilește o compensație , care
CONECTÓR , - OÁRE , conectori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care conectează , care leagă . 2. S . n . Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă . 3. S . n . Conectiv (
CONSACRÁT , - Ă , consacrați , - te , adj . 1. Stabilit , consfințit prin uz sau prin tradiție ; destinat . 2. ( Despre oameni ) Care este considerat ca o autoritate într - un anumit domeniu , care se bucură de recunoaștere
CONSTITÚȚIE , constituții , s . f . 1. Totalitatea particularităților morfologice , funcționale și psihologice ale unui individ ; structură fizică generală a corpului omenesc . 2. Lege fundamentală a unui stat , investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi , care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui , stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor , sistemul electoral , organizarea organelor supreme și locale etc . , reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială , economică și politică la un moment dat a statului respectiv . [ Var . : constituțiúne s .
CONVÉNȚIE , convenții , s . f . 1. Înțelegere , acord între două sau mai multe state , instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective . 2. ( La pl . ) Deprinderi stabilite prin tradiție . [ Var . : convénțiune s .
CONVENȚIONÁL , - Ă , convenționali , - e , adj . 1. Stabilit , prin convenție , acceptat prin tradiție . 2. Provenit dintr - o convenție învechită sau practicată mecanic ( și rupt de realitate ) ;