Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOINȚĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 56 pentru VOINȚĂ.

PLANISI

PLANISÍ , planisesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A ademeni , a amăgi , a înșela pe cineva pentru a - l supune voinței sale ; a încânta , a

 

PRECAR

PRECÁR , - Ă , precari , - e , adj . ( Livr . ) 1. Lipsit de siguranță , de trăinicie , dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile ; nesigur , nestabil . 2. Fig . Lipsit de consistență , de profunzime , de temei , de

 

PREDETERMINA

... PREDETERMINÁ , predetérmin , vb . I . Tranz . ( Rar ; în unele concepții filozofice ) A determina dinainte actele de voință

 

PREDETERMINAT

... PREDETERMINÁT , - Ă , predeterminați , - te , adj . ( Rar ; în unele concepții filozofice ; despre acțiuni , acte de voință

 

PREDETERMINISM

... PREDETERMINÍSM s . n . Concepție filozofică care consideră că actele de voință

 

PROROC

PRORÓC , proroci , s . m . Interpret al voinței lui Dumnezeu , capabil să prezică viitorul ; p . gener . persoană care are previziunea evenimentelor viitoare ; profet . [ Var . : prooróc s .

 

PROROCI

PROROCÍ , prorocesc , vb . IV . Tranz . ( În credințele religioase ) A prezice viitorul , voința divină ; p . gener . a prevedea și a anunța evenimente viitoare ; a profetiza , a prevesti . [ Var . : proorocí vb .

 

REAL

... REÁL^2 , - Ă , reali , - e , adj . 1. Care are o existență obiectivă , independentă de conștiință sau de voință , care există în realitate ; obiectiv , adevărat . 2. De netăgăduit ; efectiv , indiscutabil , veritabil . 3. ( În sintagmele ) ( Ec . pol . ) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a ...

 

REFLEX

... REFLÉX , - Ă , reflecși , - xe , adj . , s . n . I. Adj . ( Fiziol . ; despre acte sau mișcări ale organismului ) Produs în mod spontan , independent de voință . II. S . n . 1. Rază reflectată ; sclipire , strălucire , lucire . 2. Fig . Oglindire , reflectare a unei stări de lucruri sau a unei ...

 

REVOCARE

... s . f . 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei ; revocație . 2. ( Jur . ) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l - a făcut . 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într ...

 

SAMAVOLNIC

SAMAVÓLNIC , - Ă , samavolnici , - ce , adj . ( Despre oameni ) Care procedează după bunul lui plac , nesocotind și încălcând voința și drepturile altora ; ( despre acțiunile oamenilor ) făcut după bunul plac personal ; arbitrar ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>