Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBITOARE

 Rezultatele 31 - 39 din aproximativ 39 pentru VORBITOARE.

LOCUTOR

... LOCUTÓR , locutori , s . m . ( Lingv . ) Vorbitor

 

MĂI

MĂI interj . ( Fam . ) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin , mai rar feminin , care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior ; bă . 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație ; mirare , nedumerire ; neîncredere ; nemulțumire ; ironie . [ Var . : mă interj . ] - Et .

 

MOD

MOD , moduri , s . n . 1. Fel de a fi , de a se manifesta al cuiva sau a ceva ; fel în care se efectuează ceva ; cale , procedeu , metodă . 2. Categorie gramaticală specifică verbului , prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul

 

MODERN

... MODÉRN , - Ă , moderni , - e , adj . Care aparține timpurilor apropiate de vorbitor

 

PARLOAR

... PARLOÁR , parloare , s . n . ( Livr . ) Sală de primire a vizitatorilor într - un cămin , într - un internat școlar , într - o cazarmă etc . ; vorbitor

 

PERORAȚIE

... PERORÁȚIE , perorații , s . f . Parte finală , concluzie a unui discurs , a unei cuvântări , rostită de vorbitor

 

SIMPOZION

SIMPÓZION , simpozioane , s . n . 1. ( În antichitate ) Continuare a unui banchet cu cântece , dansuri și discuții variate . 2. Discuție organizată , pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare , filozofice , științifice etc . de actualitate , purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului . [ Pr . : - zi - on . - Acc . și :

 

TELEVORBITOR

... TELEVORBITÓR , televorbitoare , s . n . Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi . - Tele - + vorbitor

 

TU

TU pron . pers . 2 sg . 1. ( Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul ; cu funcție de subiect ) Tu râzi . 2. ( La dativ , în formele ție , îți , ți , - ți , ți - ) Nu ți - l dau . 3. ( La acuzativ , în formele te , - te , te - ) Am de gând să te mărit . 4. ( La vocativ ) Tu , cel care privești încoace ! 5. ( Urmat de " unul " , " una " , la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Tu unul nu știi . [ Dat . ție , îți , ți , - ți , ți - ; acuz . tine , te , - te ,

 

<<< Anterioarele