Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 560 pentru C.

CĂPUȘ

CĂPÚȘ s . n . ( Înv . ) Cobuz . - Et .

 

CĂPUTĂ

CĂPÚTĂ , căpute , s . f . 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului ; căputătură . 2. Partea de deasupra a labei piciorului , opusă tălpii . - Et .

 

CĂRĂMIDAR

CĂRĂMIDÁR , cărămidari , s . m . Persoană care fabrică sau vinde cărămizi . - Cărămidă + suf . -

 

CĂRĂMIZI

CĂRĂMIZÍ , cărămizesc , vb . IV . Refl . ( Rar ) A deveni

 

CĂRĂMIZIU

CĂRĂMIZÍU , - ÍE , cărămizii , adj . De culoarea cărămizii ; roșiatic . - Cărămidă + suf . -

 

CĂRĂRAT

CĂRĂRÁT , - Ă , cărărați , - te , adj . ( Rar ) Cu multe cărări . - Cărare + suf . -

 

CĂRĂRUIE

CĂRĂRÚIE , cărărui , s . f . Diminutiv al lui cărare ( 1 ) ; cărărușă , cărăruică . - Cărare + suf . -

 

CĂRĂTOR

CĂRĂTÓR , cărători , s . m . Persoană care cară ceva ; spec . hamal . - Căra + suf . -

 

CĂRȚOI

CĂRȚÓI , cărțoaie , s . n . ( Rar ) Augmentativ al lui carte . - Carte + suf . -

 

CĂRȚULIE

CĂRȚULÍE , cărțulii , s . f . Cărticea ( 1 ) . - Carte + suf . -

 

CĂRBUNĂRIE

CĂRBUNĂRÍE , cărbunării , s . f . Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn ; bocșă (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>