Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALITĂȚI
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 513 pentru CALITĂȚI.
POTENȚIALITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea , calitatea a ceea ce este potențial . [ Pr . : - ți -
PRACTICABILITÁTE s . f . ( Rar ) Calitatea de a fi
PREȚUÍT , - Ă , prețuiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Apreciat , stimat ( pentru calitățile sale ) . - V.
PRECÍZIE , precizii , s . f . 1. Faptul de a fi precis , calitatea de a măsura , de a determina sau de a indica precis ; exactitate . 2. ( Rar , la pl . ; în forma preciziune ) Lămurire , informație precisă ; precizare . Așteptăm noi preciziuni . [ Var . : preciziúne s .
PREOȚÍE s . f . 1. Calitatea , demnitatea , funcția de preot ; popie . 2. ( Înv . ; cu sens colectiv ) Preoțime . [ Pr . : pre - o - ] - Preot + suf . -
PRESORTÁRE , presortări , s . f . Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu - zisă . - Pre ^1 - +
... PREZIDÁ , prezidez , vb . I . Tranz . A conduce , în calitate
PREZUMȚIÓS , - OÁSĂ , prezumțioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care are o încredere exagerată în calitățile , în forțele proprii ( și disprețuiește ajutorul și experiența altora ) ; încrezut , înfumurat . [ Pr . : - ți -
PRIM ^2 , - Ă , primi , - e , num . ord . ( Adesea cu valoare de adjectiv ) 1. Cel dintâi ( în spațiu sau în timp ) ; care se află la început , în fruntea unei serii ; întâi , dintâi . 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății , a rangului , a calităților ; important , principal . 3. ( În sintagma ) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși . PRIM ^1 , primuri , s . n . ( Reg . ) Garnitură din blană ( neagră , de miel ) aplicată pe marginea căciulilor , a pieptarelor , a
PRÍMĂ^2 , prime , s . f . ( Reg . ) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor , pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc . PRÍMĂ^1 , prime , s . f . 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse ; premiu ( acordat în sistemul de salarizare ) . 2. ( Muz . ) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei
PRIMITIVÍSM s . n . 1. Faptul de a fi primitiv , starea a ceea ce este primitiv ; perioadă primitivă ; primitivitate . 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății , manifestată în evul mediu și în epoca