Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNITATE
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 521 pentru UNITATE.
... determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs , pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într - o unitate
NUMĂRÁ , númăr , vb . I . Tranz . 1. A socoti câte unități sunt într - un șir , într - o serie , într - un grup etc . ; a determina numărul de elemente dintr - o mulțime ; a afla , a înregistra , a verifica numărul unui șir de obiecte etc . ; p . ext . ( pop . ) a socoti , a calcula . 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă . 3. A da ceva cu număr , socotind ; p . ext . a plăti ( în bani ) . 4. A considera , a pune ceva sau pe cineva în același număr , în același grup ; a cuprinde , a îngloba , a reuni un anumit
... OBRÁȚ , obrațe , s . n . ( Înv . și reg . ) Veche unitate
OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3. Prima fază a cercetării statistice , care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități
... p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de ...
OCTÚPLU , - Ă , octupli , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De opt ori mai mare sau mai mult în raport cu cantitatea dată . 2. S . n . Mulțime , grup compus din opt
OCURÉNȚĂ , ocurențe , s . f . 1. ( Rar ) Împrejurare , circumstanță , întâmplare , conjunctură . 2. Prezență a unei unități lingvistice într - un text . 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într - un
OCURÉNT , - Ă , ocurenți , - te , adj . 1. ( Înv . ) Care se întâmplă , care survine . 2. ( Despre unități lingvistice ) Care se întâlnește într - un
... OERSTÉD , oerstezi , s . m . Unitate
... OLIMPIÁDĂ , olimpiade , s . f . 1. ( În Grecia antică ) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice , devenit unitate cronologică convențională . 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex , care are loc o dată la patru ani ; jocuri olimpice . 3. Concurs pe specialități organizat anual ...
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .