Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEIA

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 644 pentru ACEIA.

NĂDĂJDUI

NĂDĂJDUÍ , nădăjduiesc , vb . IV . Tranz . și intranz . A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil , a crede că cele dorite se vor îndeplini ; a spera . [ Var . : ( înv . ) nădejduí vb . IV. ] - Nădejde + suf . -

 

NĂDEJDE

NĂDÉJDE , nădejdi , s . f . Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza ; speranță , nădăjduire ; încredere în sprijinul , în ajutorul cuiva sau a ceva , certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil , de

 

NĂSCOCIRE

NĂSCOCÍRE , născociri , s . f . Acțiunea de a ( se ) născoci și rezultatul ei ; ceea ce născocește cineva ; născoceală . - V.

 

NĂSCOCITURĂ

NĂSCOCITÚRĂ , născocituri , s . f . ( Rar ) Ceea ce născocește cineva ; plăsmuire . - Născoci + suf . -

 

NĂZĂRI

NĂZĂRÍ , năzăresc , vb . IV . 1. Refl . . A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există ; a i se năluci . 2. Intranz . și refl . . A se arăta vederii ( pentru scurt timp ) ; a se

 

NĂZĂRIRE

NĂZĂRÍRE , năzăriri , s . f . Faptul de a i ( se ) năzări cuiva ceva ; ( concr . ) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva ; apariție , închipuire , năzăreală , năzăritură ; vedenie , halucinație . - V.

 

NĂZDRĂVAN

NĂZDRĂVÁN , - Ă , năzdrăvani , - e , adj . 1. ( În mitologia populară ; adesea substantivat ) Înzestrat cu puteri supranaturale ; spec . care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla . 2. Extrem de priceput , de iscusit , de dibaci , de deștept ; admirabil , nemaipomenit , extraordinar , grozav ( de frumos , de interesant etc . ) . 3. Care se ține de pozne , care provoacă haz prin ceea ce spune sau face ; glumeț , poznaș , ghiduș . [ Var . : năzdraván , - ă , năzdrávăn , - ă , nezdrávăn , - ă adj . ] - Ne - +

 

NEAJUNGERE

NEAJÚNGERE , neajungeri , s . f . ( Înv . și pop . ) Faptul de a nu ajunge , de a nu fi îndestulător ; stare a ceea ce nu ajunge , nu este

 

NECAZ

NECÁZ , necazuri , s . n . 1. Stare a celui necăjit ; supărare , mâhnire , tristețe , amărăciune ; suferință . 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală ; neajuns , neplăcere , impas ; ( la pl . ) încercări , greutăți . 3. Pornire împotriva cuiva ; mânie , furie , ciudă ,

 

NECHIBZUIT

NECHIBZUÍT , - Ă , nechibzuiți , - te , adj . Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau spune ) ; necugetat ,

 

NEFIINȚĂ

NEFIÍNȚĂ s . f . 1. ( Poetic ) Faptul de a nu exista , de a nu fi ; inexistență ; stare a ceea ce nu există ; p . ext . neant . 2. ( Înv . ) Absență , lipsă dintr - un anumit loc ( a unei persoane ) . - Ne - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>