Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 15906 pentru 1.
... FOCÓS , - OÁSĂ , focoși , - oase , adj . , s . n . 1. Adj . Plin de foc ^1 ( II 1 ) ; înfocat , înflăcărat . 2. Adj . ( Rar ) Roșu ca focul ^1 ; aprins . 3. S . n . Dispozitiv de aprindere a încărcăturii expozive ( la grenade , bombe , mine , etc . ) . - Foc ^1
... s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și ... jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază ...
... GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac ... de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu ... a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea mai grea , cea mai dificilă a unei munci , a unei ...
... s . m . Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel , egală cu 12 duzini , adică 144 de bucăți . GROS ^1 , GROÁSĂ , groși , groase , adj . , GROS adv . , s . n . , GROS , groși , s . m . I. Adj . 1. ( Despre corpuri cilindrice ) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite . Trunchi gros . 2. Care are volum mare , care depășește prin volum dimensiunile ... suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază . Strat gros . 4. ( Despre fluide ) Care curge sau se împrăștie greu ; dens . II. Adj . Fig . 1. ( Despre voce , glas , sunete , adesea adverbial ) Adânc , grav . 2. ( Înv . ) Grosolan , bădăran ; incult ; care trădează pe omul bădăran sau incult . III. Adv . 1. ( Pop . și fam . ) Mult , din plin , din belșug . Câștigă gros . 2. ( Înv . ) În linii mari , superficial , în mod grosolan . IV. S . n . 1. Partea cea mai numeroasă dintr - o colectivitate , dintr - un ansamblu de obiecte , de fenomene ( de același fel ) ; greu . 2. ( Pop . și fam . ) Închisoare . V. S ...
... LEMNĂRÍE^1 , lemnării , s . f . 1. Cantitate , grămadă ( mare ) de lemne . 2. Material lemnos care intră într - o construcție . 3. ( Reg . ) Magazie de lemne . - Lemn + suf . - ărie . LEMNĂRÍE^2 , lemnării , s ...
... LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a ... înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva ... foc = a se aprinde . ( Înv . ) A lua veste ( sau scrisoare , răspuns etc . ) = a primi veste ( sau scrisoare , răspuns etc . ) . IV. 1. A duce cu sine . 2. ( Despre vehicule ) A transporta pe cineva . V. A începe , a porni să ...
... MĂRÍT^4 , - Ă , măriți , - te , adj . 1. Devenit mai mare ^1 ; crescut . 2. Slăvit , măreț , înălțat , glorios ; cinstit . MĂRÍT^3 s . n . Faptul de a ( se ) mări ^1 ; mărire . - V. mări . MĂRÍT^2 s . n . ( Pop . ) Măritat ^1 . MĂRÍT^1
... MÉRGE , merg , vb . III . Intranz . I. 1. A se mișca deplasându - se dintr - un loc în altul ; a se deplasa , a umbla . 2. A pleca ... porni , a se duce ; a se îndrepta ( spre . . . ) . 3. A însoți , a întovărăși , a acompania . II. 1. ( Despre întinderi de pământ , drumuri etc . ) A se întinde până la . . . ; a duce la . . . 2. ( Despre știri , evenimente etc . ) A ... o duce , a - i fi ( bine sau rău ) . 3. A înainta , a progresa , a se dezvolta . IV. 1. ( Despre materiale , mai ales despre alimente ) A fi necesar , a se consuma , a se întrebuința ( într - o anumită cantitate ... A se calcula , a se socoti . 3. ( Mat . ; despre numere ) A se cuprinde , a intra în alt număr . V. 1. A se potrivi , a fi posibil ; a se putea , a se accepta , a se admite ...
... NÉGRU , NEÁGRĂ , negri , - e , adj . , s . n . , s . m . I. Adj . 1. ( Despre obiecte , ființe etc . ) Care nu reflectă lumina , care are culoarea cea mai închisă ; de culoarea funinginii , a cărbunelui ; ( despre culori ) ca funinginea ... corbului , cu cea mai închisă nuanță . 2. ( Adesea fig . ) Lipsit de lumină , cufundat în întuneric ; întunecat , obscur . 3. Fig . Rău ( la inimă ) , crud , hain . II. 1. S . n . Culoarea unui corp care nu reflectă lumina ; culoare neagră ( I 1 ) . 2. S . n . Materie colorantă de culoare neagră ( I 1 ) ; vopsea neagră . 3. S . m . Bărbat care aparține rasei negre ( I 1
... NERVÓS , - OÁSĂ , nervoși , - oase , adj . 1. Care se referă la nervi ( 1 ) , care aparține nervilor ( 1 ) ; alcătuit din nervi ( 1 ) ; care este provocat de nervi ( 1 ) ; p . ext . de natură nevrotică . 2. Care nu - și poate păstra calmul , care se enervează ușor ; iritabil , mânios , nevricos ; p . ext . emotiv . 3. Care are ...
... NOROÍ^2 , noroiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) afunda în noroi ^1 , a ( se ) împotmoli în noroi ^1 ; a ( se ) murdări cu noroi ^1 . NORÓI^1 , noroaie , s . n . 1. Pământ amestecat cu apă și muiat ; glod , tină ; loc , teren cu un asemenea pământ . 2. Fig . Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat ; caracter , atitudine josnică ...