Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACVATIC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 84 pentru ACVATIC.
HIDROFÍTĂ , hidrofite , adj . f . , s . f . ( Plantă ) adaptată la viața acvatică ( dulce sau
IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...
INÁRIȚĂ , inarițe , s . f . Numele a două plante erbacee acvatice , asemănătoare cu inul ^2 cu florile verzui ; țintar ( 2 ) ( Najas minor și marina ) . - In ^2 + suf . -
LARIFÓRMĂ , lariforme , s . f . ( La pl . ) Ordin de păsări acvatice palmipede , din care fac parte pescărușii ; ( și la sg . ) pasăre din acest
LÉBĂDĂ , lebede , s . f . 1. Gen de păsări acvatice , mai mari decât gâsca , cu pene albe sau ( rar ) negre și cu gâtul lung și arcuit ( Cygnus ) ; pasăre care face parte din acest gen . 2. ( Art . ) Constelație din emisfera boreală ;
LÍNTIȚĂ , lintițe , ( rar ) s . f . Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini , cu tulpina lățită , care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin ( Lemna ) . [ Pl . : și lintiți ] - Linte + suf . -
LÓTUS , lotuși , s . m . Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre , mari , plăcut mirositoare ( Nymphaea coerulea ) , trandafirii ( Nelumbo nucifera ) sau albe ( Nymphaea lotus
LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...
MĂRĂRÁȘ s . m . 1. Diminutiv al lui mărar . 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor , cu tulpina ramificată și cu flori albe , foarte asemănătoare cu mărarul ; chimion - de - apă ( sau - de - baltă ) ( Oenanthe aquatica ) . Mărar + suf . -
MĂTRÍȚĂ , mătrițe , s . f . Plantă acvatică cu tulpină filiformă , cu frunze înguste verzi , care se înnegresc prin uscare ( Zannichellia
MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la oameni și la animale ) . 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări . 3. Panaș , ciucure confecționat din diferite materiale , care se atârnă la fes , scufie , căciuliță etc . 4. Pielea roșie - albăstruie de pe capul curcanului , care atârnă în jos ; creastă . 5. Nume dat unor inflorescențe . 6. ( Reg . ) Plantă acvatică cu flori verzui , unite în spic , care ies la suprafața apei ( Potamogeton perfoliatus ) . 7. Partea superioară , ascuțită , prelungită sau bulbucată , a unor lucruri ; vârf . [ Pl . și : moațe . ] - Et .