Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BARĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 73 pentru BARĂ.
GUJÓN , gujoane , s . n . ( Constr . ) Bară de oțel așezată paralel cu axa drumului , la rosturile transversale de dilatație ale planșelor unei îmbrăcăminte de beton
HARPÓN , harpoane , s . n . Unealtă în formă de lance , constituită dintr - o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată , prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor , a rechinilor
... INELÁJ , inelaje , s . n . Operație de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a bara
JALÓN , jaloane , s . n . 1. Bară lungă de lemn sau de metal , care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren în diverse lucrări topografice . 2. Fig . Element care marchează un punct sau o etapă în desfășurarea unei
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
MARTINGÁLĂ , martingale , s . f . I. 1. Curea de la ham în formă de furcă , ce nu permite calului să se ridice în două picioare . 2. Bară de metal în formă de suliță , care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze . II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc , constând în dublarea mizei după o lovitură
MONTÁNT , - Ă , montanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Ridicat în sus , înălțat , înalt . 2. S . m . Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într - o construcție și care servește ca piesă de
ÓIȘTE , oiști , s . f . 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului , a căruței , a trăsurii etc . , de care se înhamă caii ( sau se înjugă boii ) . 2. Parte componentă a morii de vânt , cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului . [ Pr . : o -
PICÓN , picoane , s . n . Parte a ciocanului de abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat , care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu ; p . gener . ciocan de
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
PRĂJÍNĂ , prăjini , s . f . 1. Bucată de lemn lungă și subțire , de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva . 2. Tijă lungă ( de metal ) cu diverse întrebuințări ( tehnice ) . 3. Bară de lemn , de bambus , de fibre sintetice , de metal , folosită în atletism la săritura în înălțime ; probă atletică practicată cu acest instrument . 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi , echivalentă cu circa 5 - 7 metri ; veche unitate de măsură pentru suprafețe , egală cu circa 180 - 210 metri